Translate

joi, 5 februarie 2015

PESCARUS SUR - Larus canus

   























      Un pescarus gri-argintiu ce poate fi vazut deseori pe stralucirea orbitoare a ghetii.



















 La noi vine iarna si se strange uneori in stoluri mari, alteori in grupuri mai mici, amestecate cu pecsarusi razatori si pescarusi pontici si cu picioare galbene.





     Atunci, in grupurile acestea amestecate , se poate observa cel mai bine marimea acestui pescarus, prin comparatie. 
    E mai mic decat pescarusii de talie mare, cei pontici si cu picioare galbene, si mai mare decat pescarusii razatori.








      In fotografiile de mai jos, pe Oltul semiinghetat, sunt stransi la odihna stoluri de pescarusi. Cei mai multi dintre ei sunt pescarusi razatori, mai mici in talie, cu picioare rosii si cu pata neagra dupa ureche. Printre ei, amestecati pe ici pe colo cativa pescarusi suri, cu capul alb curat sau cu mici si marunte dungulite gri ale penajului de iarna, cu picioarele galbene verzui si cu penajul gri curat.



  
     La penaj pescarusii suri seamana foarte mult cu  pescarusii pontici si cu picioare galbene. Pe fotografii sunt si din acestia si sunt foarte vizibili, prin marimea lor, dubli ca marime fata de  razatori, se vad de departe si ies in evidenta. Prezenta pescarusilor suri se estompeaza pe langa verii lor mai mari. Din departare se vad chiar ca niste frati mai mici, aproape identici in infatisare dar mai scunzi. 
      Sunt intr-adevar vizibil mai mici, si au un corp mai fin si o infatisare mai putin aspra. De asemenea, nu au pata rosie pe cioc, desi au ciocul tot de culoare galbena.






        Pasari nordice, vin la noi doar pentru iernat.







    Stolurile sunt de multe ori in pasaj, zabovesc doar o vreme pe teritoriul tarii noastre, plecand apoi mai la sud. 














    Dar sunt si destule stoluri si exemplare care efectiv isi aleg apele noastre ca loc de iernare si pleaca de aici prin februarie-martie spre "casa" lor.  Aceasta este nordul Eurasiei, chiar si nordul Americii, dar cea mai mare concentratie de populatie ramane in nordul Europei. Se estimeaza ca in lume ar fi circa un milion de perechi, ce cuibaresc in colonii pe terenurile mlastinoase din preajma marilor nordice.
     In engleza i se spune "pescarusul comun", dar ca intotdeauna cu cuvantul acesta relativ si indoielnic, ornitologii britanici se intreaba si acum daca nu cumva i-ar zice mai bine Uncommon Gull pentru ca nu este si nu a fost nici pe departe cel mai comun si des intalnit pescarus la ei. Denumirea fusese data de fapt de prezenta lor in stoluri largi pe teritorii comune, campuri arate sau miristi goale in lungile luni de iarna. Denumirea romaneasca e un fel de traducere a denumirii latinesti, "canus" insemnand gri, cenusiu, sur. 
      Nu este foarte apropiat de oameni, chiar daca poate fi vazut si pe lacurile mari din parcurile intinse rareori vine la trecatorii care arunca mancare la pasari. In natura e la fel de indraznet si inteligent si descurcaret ca toate specile de pescarusi dar e mai distant fata de oameni.
      Traiesc destul de mult pentru o pasare, s-au inregistrat si varste de 22, 25 de ani. Poate traieste si mai mult dar e greu de observat si demonstrat in natura, in principiu prin pasari inelate si recapturate dupa un numar de ani.







2 comentarii:

  1. la dvs. frumosul se gaseste de fiecare data, azi e la fel!
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc! tocmai ce vorbeam de intinderile de gheata cand s-a pus o ninsoare si un viscol de toata frumusetea..e clar, trebuie sa incep cu postari mai de primavara!

    RăspundețiȘtergere