Translate

marți, 3 februarie 2015

PESCARUS MIC (1) - Hydrocoloeus (Larus) minutus

















































     Imi pare cel mai simpatic dintre pescarusi, nu numai pentru ca e micut si rotunjor si pare un fel de puiut de pescarus, asa cum si l-ar imagina un copil pentru o jucarie de plus.















     Cea mai simpatica trasatura a sa mi s-a parut a fi mersul lui rapid si maruntel pe apa, pe distante lungi. Nu cred ca am mai vazut pana acum vreo pasare care sa mearga efectiv pe apa, cu exceptia a cativa pasi pentru decolare sau aterizare.











     


    Mersul pe apa mi-a parut a fi pentru pescarusul mic un fel de modus vivendi si "modus operandi" in vanarea hranei. Un fel unic, eclatant prin usurinta si eleganta cu care executa miscarile, sub privirile uimite si poate usor invidioase ale unor chire, de balta si negre, care pur si simplu nu aveau aceasta indemanare. Pescarusii mici se deplasau ca intr-un balet gratios si vioi pe coama undei de mare dezlantuite, mergeau zeci de metri in acest stil miraculos de-a dreptul, pasi pe apa cu mult folos caci isi scaldau ciocul in apa la cateva secunde interval, culegand pestisori sau alta hrana numai de ei vazuta.


 Pana sa-si ia avant chirele, sa se inalte, sa zboare peste unda la inaltime mica si sa-si incordeze ochiul spre ape, pescarusii cei mititei valsau si mancau pe saturate. 
       Pescarusii razatori de alaturi, parand dubli ca marime, stateau parca intepeniti, ca niste epave ruginite prin nisip, vantul foarte puternic tintuindu-i la pamant. 













       Caci pe vant ultraputernic i-am gasit eu pe pescarusii mici. Imi luam la revedere de la mare, in zi de septembrie rautacioasa, cu furtuna, cu ploaie, cu valuri de 3 metri. Incheiere de sezon. Din nou ravaseala mare pe plaja, meduze albastrui, alge, pestisori aruncati vraiste pe nisip ud si rece. 





















      Pescarusii cei mari se facusera nevazuti, pescuiau probabil in larg sau in zonele unde stiu ei ca "trage" bine pestele pe astfel de vreme. Pescarusii cei mijlocii stateau cu penele ravasite de vant mai mult pe tarm, zborul le era cam derutat pe directii surpriza. De fapt, pescarusilor razatori nu le ziceam mijlocii, ci pe ei ii consideram categoria mica. Cand, surpriza, printre pescarusii razatori, apar adevaratii pescarusi mici, cam 2/3 din inaltimea celor razatori dar si cu un aspect mult mai finut, cap mic, cioc mic, trup delicat.  De fapt, ca impresie as fi zis chiar pe jumate cat pescarusii razatori daca nu s-ar fi amestecat in stol si niste chire, de balta si negre, acelea fiind si mai micute decat pescarusii mici. 








     Nu stiu cat au stat acolo, i-am vazut intr-o singura dupa-amiaza, a doua zi dimineata devreme urmand sa parasesc litoralul. I-a adus in mod sigur furtuna, dar nu involuntar ci asa a considerat grupul respectiv de circa 15 pescarusi mici ca e bine sa poposeasca in acel golfulet. 











     Colorati in alb si negru, dupa varsta si dupa anotimp, cu picioare rosu inchis si cioc mic negru.  Fiind septembrie adultii nu mai aveau capul negru intens, culoarea incepea sa se destrame incet incet spre alb. Cei cu coada alba complet sunt adultii, cei cu banda terminala sunt tinerii si juvenilii. Juvenilii de fapt au un colorit specific cu mult mai mult negru situat intr-un pattern specific pe intreg corpul . Acestia sunt puii nascuti in vara si e prima toamna in care vad marea furtunoasa. Un juvenil din acesta m-a lasat destul de mult sa ma apropii fiind timorat de vant. Il credeam si mai nepriceput la mersul pe apa dar nu a fost asa. Cand s-a mai inviorat a plecat si el, parca avand un fel de veselie in suflet, la mersul cu labutele lui palmate pe valuri. Ca sa-i poata tine unda faceau pasi usori si foarte marunti si repezi. Pescarusii dansatori.









































      Altii mai stateau si pe mal, isi mai aranjau penele, mai si dormitau. Probabil ca vaneaza si din zbor, in felul obisnuit al pescarusilor, dar pentru ca vantul era prea puternic scosesera din jobenul magic trucul mersului pe apa.
















      Nu cred sa cuibareasca pe la noi, suntem o tara mult prea sudica pentru cerintele lor. Cuibaresc in nordul Europei si Asiei. Si apele de-acolo sunt mai bogate in hrana si intinderile mlastinoase mai vaste. Cuibareste colonial in astfel de mlastini intinse, mai ales prin zona Rusiei, si aceste populatii coboara spre iernare si prin tara noastra. 













































































































Poze mai de-aproape si mai insorite in partea a doua a postarii despre pescarusul mic, august 2015




2 comentarii:

  1. i-am admirat si mi-au placut. intr-adevar, sunt tare draguti!
    toate pasarile acvatice imi plac!
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt foarte draguti, mai ales in miscare, cand merg pe apa...

    RăspundețiȘtergere