Translate

duminică, 15 februarie 2015

ERETE VANAT - Circus cyanaeus






















      Poate ca e la fel de mare ca si eretele de stuf, dar pare mult mai zvelt. 















 O silueta eleganta, alungita, cu aripi lungi si corp suplu, pus bine in valoare de contrastul alb-negru. 










Bine, nu e alba culoarea lui decat pe partea ventrala, pe spate e un cenusiu-vinetiu dar unul destul de luminos , aproape argintiu-albastrui in lumina solara, cu tartita chiar alba si cu varful aripilor negru. Dealtfel "cyaneus" se refera la aceasta culoare albastruie, in timp ce "Circus" face trimitere la obiceiul rapitoarelor de zi de a descrie cercuri in zbor pe cer. Asa arata masculul de erete vanat , femela este maronie si se inscrie in siluetele mai obisnuite ale rapitoarelor maronii de zi ce zboara peste campuri. Totusi, e usor de diferentiat si femela, chiar de la distanta mai mare, intrucat are o tartita de culoare alba foarte bine marcata, precum si aceeasi silueta eleganta ca masculul, mai prelunga, mai zvelta decat la sorecari.







      Eretele vanat planeaza, cel mai adesea la inaltime joasa, mai ales peste campii si coline evitand zonele de munte.
















    Poate fi confundat cu alte specii de ereti deschisi la culoare, eretele alb si eretele sur, dar acestia sunt mai rari. 
      Destul de subtire la corp, anvergura aripilor pare mare prin raportare astfel ca si eretele vanat e o prezenta destul de consistenta vizual, chiar la distante mari. 













     Foarte prudent, sperios, ascuns, nu am reusit niciodata sa-l vad de aproape, sau in pozitie de repaus. Il vad doar in zbor , la distante pe care el le considera suficient de sigure. Daca il urmaresti cu privirea pare sa aiba un zbor destul de haotic, schimba des directia, inaltimea, un zbor activ si greu previzibil. E modul lui de a cerceta zona de panda si hranire, are de multe ori atacuri rapide si surprinzatoare. 












     Uneori, cu mult noroc, poti sa-l vezi primavara in jocuri nuptiale, zboruri de parada, de atac ale masculului, zboruri in tandem, prindere de gheare a celor doi in zbor, volte, oferte de prada. Acestea sunt insa destul de discrete, nu suporta spectatori umani in apropierea lor. Cuibaresc in pereche, nu se aduna in colonii. Sunt zone cu abundenta mai mare de ereti vineti dar in general sunt rarefiati pe teritorii destul de intinse.



      Fiind o pasare in principal de camp (chiar i se mai si spune erete de camp) interesant este ca nu cuibareste in copaci sau la inaltime ci direct pe sol in incalceala desisurilor de ierburi si spinarii specifice campiei. 
    La noi in tara e prezent mai ales in migratie si in iernare. Se pare ca nu sunt dovezi de cuibarire la nivelul tarii noastre. In legatura cu acesta cuibarire a eretelui vanat la noi tare mult as vrea sa-mi lamuresc o anume amintire din copilaria mea. Vacantele de vara mi le petreceam la bunici in Oltenia de campie-deal, zona de silvostepa cultivata. In perioada de primavara-vara timpurie bunica era foarte ingrijorata pentru puii mici de la closca sa nu fie luati de "erete". Eu nu vazusem acest erete dar din descrierea bunicii era o pasare albicioasa cu varfurile aripilor negre. Nu se potriveste descrierea, nici habitatul, nici numele, cu uliul pasarar ci intocmai cu acest erete. Ma intreb daca nu cumva in acea zona rurala de campie calda din sudul Olteniei era chiar eretele vanat sau poate cel sur, Circus pyargus, responsabil cu atacul la pasarile mici, asta insemnand ca poate chiar cuibarea in acele locuri. Numele in engleza este "hen harrier"  semn ca acolo unde e prezent si cuibaritor nu se da in laturi de la prada din curti. Prea mic si subtire pentru a ataca gainile mari  ca uliul porumbar, localnicii din acea zona erau convinsi ca eretele este cel care se poate furisa si lua puii de la closca. Desigur acesti pui nu erau crescuti in cotete si ingradituri mici pe langa casa ci erau foarte liberi pe langa gradinile si terenurile cultivate intinse, aflate in continuarea curtii propiu-zise. Satul nu avea padure mare foarte aproape ci doar campuri plane sau colinare mai potrivite eretelui vanat decat uliilor pasarari si porumbari. In fine, timpul a trecut, bunicii au plecat dintre noi, locurile copilariei mele s-au parasit si nu mai pot relua firele pentru a descifra misterul eretelui. Voi incerca insa pe cat posibil in viitor sa revin la campurile dragi ale copilariei mele si sa urmaresc daca nu cumva zboara eretii si vara existand chiar si speranta unei cuibariri. Am neglijat mult campia si mi-am indreptat observatiile mai mult spre locuri pe care le consideram inedite si mai putin familiare, cum ar fi zona pitoreasca de munte, de mare, de dealuri impadurite tradand tocmai peisajul care m-a modelat si mi-a format dragostea de natura inca din primii ani - campia intinsa si roditoare.



30 noiembrie 2015, multi ereti vineti, veniti la iernat de-a lungul Luncii Dunarii din Mehedinti pana in Dolj (locurile vizitate) . Si femele si masculi, probabil si juvenili. In general deasupra lanurilor de grau si in apropierea apelor. 





In luna decembrie 2015, mai multi ereti vineti (mai mult femele dar si masculi si juvenili) pe campurile de-a lungul Dunarii, Oltului, mai putin Jiului. Destul de aproape de ape, clar prefera zonele umede pentru iernare.






Un comentariu:

  1. mi-ar placea sa vad aceasta pasare in realitate!
    superbe locuri! cui nu i-ar placea sa se plimbe prin acele locuri?
    Alina.

    RăspundețiȘtergere