Translate

duminică, 8 februarie 2015

ERETE DE STUF - Circus aeruginosus






















       Cea mai frumoasa pasare rapitoare vazuta de mine pana acum, rapitoare atat prin modul ei de viata dar si prin frumusete. E desigur o parere foarte subiectiva, data poate si de faptul ca am reusit o singura data sa o vad foarte de aproape dar in mod sigur si de caracteristicile ei de "printesa razboinica" blonda, cu trasaturi si aprige si indulcite in acelasi timp de culori si silueta.






       Spun cu toata sinceritatea ca in natura, in conditiile obisnuite, cu greu te poti bucura de splendoarea pasarilor rapitoare. La distanta la care zboara, foarte prudente si circumspecte fata de om, par toate niste "sorecari comuni", pasari maronii ori cenusii, cu forma specifica cu aripi late, mari, si in loc sa le admiri frumusetea atat cat ti-o dezvaluie, mai mult stai sa socotesti in gand ce mici detalii te apropie sau te desparte de pasarea tip ce planeaza peste campii. Nu spun ca sorecarii comuni, vazuti de aproape, nu ar fi niste pasari splendide. Dar ei sunt cei care te lasa cel mai des sa admiri forma tipica de rapitoare de zi de la distanta - pasare maronie mare, cu aripi late, care ori planeaza in inaltul cerului sa-ti frangi gatul dupa ea si sa te lase in final cu ochii in soare, ori iti intoarce spatele si fuge cand ti-e lumea mai draga si crezi ca ai imblanzit-o un pic si te lasa sa o vezi aproape.
   Asa vedeam si eretele de stuf, planand peste stuful lacurilor, la distanta, ba o pasare complet maron, ba cu interiorul aripilor cenusii si varfuri negre, fugind mereu cat mai departe de mine. 














Cand am vazut-o atat de aproape mi-am uitat toate lectiile invatate din carti, aproape ca nici nu mi-am dat seama ca e erete de stuf, asa frumoasa si nemaivazuta mi s-a parut. Dragoste fulgeratoare, la prima vedere.










     Primavara fiind, in Dobrogea, ce m-am gandit, s-o iau pe o poteca prin stuf, pe drumuri nebatute, promitatoare de aparitii inedite. Pe poteca o luase mai inaintea mea si aceasta printesa de erete de stuf si astepta chiar langa drum sa-i cada si ei ceva in vizor, o pasare sau vreo reptila. Astfel ca in fata ochilor mi-a aparut brusc un cap blond in iarba, atat de luminos si rapitor incat nu am mai putut decat sa exclam o silaba prelunga de incantare si sa-mi impleticesc cu emotie degetele in butoanele aparatului promitand ferm ca daca nu se deschide si nu pozeaza la timp il voi arunca in balta si pe mine dupa el.
      Le-am spus alor mei sa nu respire, sa nu clipeasca, sa nu dea jos geamurile la masina, sa incremenim ca niste stane de piatra. Am facut mai multe poze prin geam si cateva filmulete. Nu prea ma uitam nici pe ecran nici in butoane, ma fascina capul acela luminos, solar, cu trasaturi aprige si totusi atat de dragalase. Chipul eretelui de stuf nu e atat de fioros ca cel al acvilelor, vulturilor, capul e mai rotund, ciocul mai fin desi foarte incovoiat si eficace. Ca marime este exact cam cat un sorecar comun de talie mijlocie. Exista si sorecari comuni foarte mari de zici ca sunt acvile. Eretele de stuf e o pasare medie. 










    Exista diferente marcate de penaj intre femela si mascul. Frumoasa din stuf era o femela. M-a lasat sa o admir pana cand m-am lacomit si am zis sa-i fac o poza in lumina mai buna si sa dau jos geamul bine stropit de noroaie. Bineinteles ca nu a suportat nici sa auda o secunda zgomotul geamului in coborare, mi-a intors spatele cu dispret parca pentru incalcarea pactului si a disparut urgent in stuf. 





     Cine stie cand si daca vreodata vreun erete de stuf ma va mai lasa asa de mult in intimitatea prezentei sale magnifice.









     Eu am vazut eretii de stuf doar in stufarisuri, asa cum le e si numele. 








E specializarea lor si nu par sa se abata de la acest habitat. Daca mergi in zone umede cu mult stuf, aparitia lor este garantata, dar apropierea nu.


















 Cel mai des se pot vedea planand la inaltime joasa, chiar pe deasupra inflorescentelor din varful prajinilor de stuf si papura.








 E un habitat foarte frumos si el, stuful galben rosietic , cu maciulii de puf alb explodat pe alocuri, adapostind o mare varietate de pasarele, mici mamifere, reptile. Cam toate aceste vietuitoare marunte intra in meniul eretelui de stuf.




       Daca intre rapitoarele de zi de la noi e o pasare de marime medie, pentru categoria lui de ereti este o specie destul de mare si voinica. Au variatii in penaj, destul de constante intre masculi si femele, dar si cu cateva variabile de la individ la individ sau in functie de perioada din an, cand penajul poate fi mai stralucitor sau mai uzat.







      Sunt pasari migratoare dar migratia lor variaza mult in functie de caracteristicile respectivei ierni. Pot zbura spre Africa sau doar hoinari mai spre sudul Europei. In Oltenia l-am vazut si in decembrie, chiar in conditii de inghet partial pe lacuri.
     Eu nu l-am vazut niciodata in grupuri, ba chiar pot spune ca l-am vazut  singuratic, desi masculul si femela pot zbura in acelasi areal.

 Vanatoarea si panda se face insa mai mult pe cont propriu asa ca nu ar avea niciun sens sa zboare in doi sau in mai multi atunci cand isi cauta hrana. Dealtfel un mascul poate sa se imperecheze intr-un sezon chiar si cu doua sau chiar trei femele. Cuibul si-l face cel mai adesea in stuf dar sunt citate si cazuri de cuiburi in camp sau in araturi, in apropierea lacurilor, mai mult insa in zone usor inmlastinate greu accesibile.






      Fiind atat de legat de fauna acvatica eretele de stuf e foarte sensibil la orice poluare a acestui mediu. O sursa de poluare de care putini stiu este cea produsa de vanatoare. Vanatoarea pe lacuri nu produce numai macel direct in efectivele de pasari ci si moarte lenta prin intoxicarea apei cu plumb remanent din ploaia torentiala de alice care ramane si se descompune in apa in elemente chimice foarte toxice. Pe langa plumbul responsabil de saturnismul grav in randul pasarilor de stuf, mai ales eretii, alicele de vanatoare mai contin si metale grele toxice care bineinteles nu sunt biodegradabile, antimoniu, bismut, arsenic cu efecte negative grave, unori intoxicatii mortale imediate sau modificari canceriforme si morbide de mai lunga durata, asupra tuturor celor care se hranesc din apa, inclusiv pasarile, pestii si in final si oamenii care se hranesc cu pesti si, culmea ironiei, cu pasarile vanate. Chiar daca se incearca inlocuirea munitiei de plumb cu alt gen de munitie (otel, in realitate aliaje de otel cu tungsten, bismut si alte metale grele de multe ori ascunse de secretul productiei) e doar praf in ochi pentru ca efectele letale ale cartuselor incarcate de metal ucigas intotdeauna vor presupune elemente chimice cu efecte grave si insuficient cunoscute, oricat de inofensive le-ar da anumite studii superficiale de moment. Inutil sa mai insist cu descrierea efectelor negative ale acestui sport absurd care este vanatoarea pasarilor, toate aceste efecte se cunosc foarte bine de factorii responsabili dar cum sportul a intrat pe mana oamenilor cu foarte multi bani care doresc sa-si etaleze puterea in acest fel, orice voce care se ridica contra lor e imediat anihilata, marginalizata sau, mai rau, cumparata si manipulata.
10 noiembrie 2014, un exemplar la lacul Bistret.



   30 noiembrie 2015 doua exemplare la lacul Bistret.






  30 decembrie 2015, un mascul adult, inca prezent in stufarisul de pe langa lacul Bistret, inca neinghetat

















2 comentarii:

  1. intr-adevar, este o pasare foarte frumoasa!
    superbe fotografii!
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
  2. Blondina....Nu toate exemplarele sunt atat de "blonde". Masculii au o culoare mai mult spre alb cenusiu pe cap iar femelele au predominant maron cu mai putin galben. Aceasta era insa foarte aurie, aproape stralucea asa din ierburile uscate!

    RăspundețiȘtergere