Translate

duminică, 25 ianuarie 2015

RATA MOTATA - Aythya fuligula























juvenili










        Prin  decembrie si ianuarie sunt ani in care se pot vedea carduri intregi de rate motate, venite la iernat. Unele sunt mai timide si stau mai departe de tarm, altele, mai ales pe masura ce apele ingheata, stau acolo unde apa e amestecata de intreg pasaretul la iernat, uneori mai aproape de un loc de observatie.




















     Sunt niste rate de marime mijlocie, as aputea spune, cert mai mici decat rata mare, de marimea ratelor cu cap castaniu, cu care se intampla deseori sa se amestece, pe lacurile de iernare. Silueta si coloritul ratei motate difera chiar si la distanta mare de cel al ratei cu cap castaniu.















   
         Se pot vedea pana la mijloc de martie. Stau in grupuri mixte  de femele si masculi,multi juvenili,  cei mai evidenti fiind masculii in haina lor neagra si alba, cu moturile destul de mari si clare atarnand pe spate. Masculii au capul negru care straluceste cel mai adesea in nuante violet, dar uneori pare sa faca si ape verzui la culoare. Atunci trebuie deosebiti de masculii de Aythya marila. Acestia din urma nu au motul specific pe cap al ratei motate si au o pata neagra mai mica in varful ciocului albastrui. Masculul de Aythya fuligula are spatele negru si flancurile albe, cel de Aythya marila are spatele gri argintiu. Mai dificil e la femele, femelele de Aythya fuligula au flancurile de culoare cafenie inchisa si spatele negricios. Majoritatea au un mot scurt pe cap, dar sunt si exemplare, mai ales juvenili, la care acest mot nu se vede, sau inca nu e format. Unele femele de rata motata au si ele pete albe langa cioc, teoretic de marime mai mica decat rata cu cap negru. Majoritatea nu au insa aceste pete albe langa cioc.


























         Diferentele intre ratele motate si cele cu cap castaniu sunt destul de mari, nete, mai ales la masculi, dar si la femele. 




    Cum spuneam , in penaj nuptial capul ratoiului motat se imbogateste cu un mot lung in varful capului atarnand pe spate, are si acele culori contrastante alb negru. Femela e dotata cu un mot mult mai scurt, aproape neobservabil, si are un penaj in tonuri de brun, specifice neamului de rate Aythya. Si totusi forma capului, a gatului, dispunerea culorilor, nuanta aramie deschis de pe flancuri o fac observabila chiar si la distanta mare amestecata intr-un card majoritar cu rate cu cap castaniu. 












        Iarna pe Olt se aduna multe astfel de carduri de rate cu cap castaniu, pare chiar specia cea mai numeroasa din neamul ratelor, mai multe decat ratele mari. 















     Nu le place apropierea omului insa, si cum Oltul e foarte larg se duc la distante apreciabile de privitori. Cu atat mai mult cu cat foarte putini privitori sunt inofensivi si "inarmati" cu aparat foto, unii sunt inarmati la propriu cu arme fatale si cu intentii din cele mai ucigase.















        Prin astfel de stoluri mari am gasit si grupul de rate motate, pe Olt sau pe Dunare, sau pe lacurile din jurul acestora.






       Rata motata nu e o rata salbatica chiar asa de usor de intalnit, sunt mari diferente regionale, in unele locuri pare ca este puzderie in unele ierni, in altele isi face aparitia foarte rar. Are locurile ei preferate de iernare si se cam repeta de la an la an. Odata ce ai gasit acele zone, ape, lacuri, se poate vedea cu usurinta, mai depinde insa de cum reusesti sa te apropii, deseori prefera ape mari.












      In zona de nord si zona de vest a Europei e o rata destul de comuna si usor de intalnit. La noi nu este asa. Poate sa fie prin unele zone mai cu noroc in rate motate, in zonele accesibile mie iarna nu e asa. In general insa, din ce am citit, nu e o specie de rata foarte frecventa in Romania. E in proportie covarsitoare o rata care vine la iernat la noi, incepand cu noiembrie pana prin martie. Foarte putine perechi aleg sa cuibareasca la noi, poate in Delta, poate in zonele umede ale Transilvaniei. Cuibareste mai ales in zona de nord, dar si vest a Europei. Tot in vest precum si in sudul Europei vin si populatiile nordice, numeroase, pentru iernat.
      Este o rata scufundatoare, se hraneste uneori si noaptea, si hrana ei preferata sunt molustele, dar si insecte acvatice si vegetatie.










      Cuibareste in vegetatia de pe malul lacurilor, mai ales in jumatatea de nord a Europei. Romania e in afara arealului ei de cuibarire, desi cum spuneam, foarte rar, si foarte putine perechi aleg lacurile noastre pentru cuibarire. Chiar si la iernare tara noastra nu este aleasa de populatii largi de rate motate, cel mai mare numar la noi se inregistreaza pe coastele marii. 












Un comentariu: