Translate

duminică, 9 noiembrie 2014

RATA SULITAR -  Anas acuta























        O rata frumoasa si apropiata ca marime de rata mare. Mult mai rara insa. Eu am avut prilejul sa o vad o singura data, in Dobrogea, in complexul lagunar Sinoe - Razelm.








         Ratoiul are o silueta si un colorit special, care permite identificarea de departe, caci altfel ar fi trecut neobservat. Ma aflam in trecere grabita, in cele cateva zile de vacanta pe care mi le permit primavara in Dobrogea, nestiind ce locuri sa vad mai intai, la care sa renunt, pe care sa le fac mai in amanunt si pe care sa le "rasfoiesc" rapid, sub pale de vant si picaturi de ploaie razvratita.
         Grea alegere! In ziua aceea m-a chemat o margine de lac cu tarmul intesat de pasari, califari, lebede, rate lingurar, ciovlici si rate mari. Inceput de aprilie, pasari localnice si pasari musafir umpleau de culoare si puls un lac ascuns intre stufarisuri si pajisti cu pelin.














          Cateva clipe de soare inselator m-au facut sa cobor si s-o iau peste campuri spre lac. Dupa cateva minute se pune ploaia marunta si intunecata. Ratele ma vad de departe si intra in alerta cu gatul intins.
       Printre multimea de gaturi intinse, unul mai deosebit, al unui ratoi sulitar cu perechea lui intr-un mic card de 5-6 rate salbatice, in sir indian. 
      Ii fac o singura fotografie, de departe, prin negurile ploii. Alb -negru pare sa fie si ratoiul sulitar. Sub soare ar fi alb-brun. Imi place marimea lui, trupul lui tantos si voinic, parand chiar mai impunator decat cel al ratoiului mare. Femelele din spatele lui par sa fie pe jumatate cat el, ratoiul cel voinic, ratoiul sulitar. Nu sunt sulite de razboi ce poarta el ci pene ascutite pentru impresionarea femelelor si rivalilor. Intr-un fel, tot de razboi, fiecare ratoi trebuie sa-si castige mica lui familie si micul lui teritoriu. Si femelele au aceste pene ascutite la coada dar la ele par mai putin razboinice. Dealtfel ratei sulitar i se mai spune si rata cu frigare. 



       Nu e la noi acest teritoriu de cuibarire, nici macar prin Delta Dunarii, ci mult mai la nord, mai departe. Au facut un scurt popas la acel lac si si-au intins gaturile mirate de curiozitatile si dorintele mele de a-i vedea mai de-aproape. 
      In timp am invatat parca unde e punctul critic in care un pas de-al meu inseamna un zbor de-al lor, si am invatat sa renunt. Sau sa castig. Sa castig o clipa in plus de bucurie, bucuria unei intalniri, distante si rezervate, neintinata nici de frica nici de sentimentul ratarii.
       Ce nu pot vedea cu ochii pot completa cu imaginatia. Pot sa-mi imaginez ca soarele a iesit din nori, broscutele de apa au iesit din nou pe asfalt la soare, iar ratoiul sulitar isi etaleaza stralucitorul contrast alb si brun intunecat in zbor intins pe deasupra mea, trecand cu nonsalanta la urmatorul loc de popas, si asa mai departe, pana cand va ajunge in tundra sa iubita. Ca orice iubire necesita putine explicatii. Si-a ales tundra ca loc de cuibarit pentru apele ei reci, pentru vegetatia ei scunda, pentru vanturile suieratoare , pentru nemarginirea ei, pentru ca asa vor de mii si mii de ani ratele sulitare.
       Dunarea noastra pare sa o invite si aici la cuibarire dar ea trece mai departe spre nord, unde isi are chemarea ei.










octombrie 2016, pe Olt








Ianuarie, pe Olt, 3 rate sulitar, pandite de o vulpe.


























































2 comentarii:

  1. minunat! multumesc pentru ocazia de a admira aceste locuri frumoase!
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, frumoase locuri! Acum ar fi bine de mers acolo si cautat ratele sulitar, am citit ca vin foarte multe, mai ales ratoi, sa ierneze in Delta si in lagune.Prea departe de mine din pacate!

    RăspundețiȘtergere