Translate

joi, 13 noiembrie 2014

LEBADA MICA - Cygnus columbianus





























     De cateva saptamani bune s-a lasat o ceata apasatoare peste toata jumatatea de sud a Olteniei, zilele trec una dupa alta la fel de gri, de jilave si neguroase. La televizor aud cum restul tarii zburda si infloreste a doua oara sub temperaturi ca de sfarsit de vara, asta dupa ce jumatatea de est a cunoscut si primii fulgi de zapada din sezon. Nimic mai natural pentru un anotimp al schimbarii si al variatiei, al nehotararilor capricioase. E doar putin ciudat sa vezi cum coltul sud-vestic devine un pol al frigului in tara, in detrimentul sau folosul nordului, dar aceste inversiuni termice care aduc ceata in regiunile joase si soare frumos in cele mai inalte sunt demult cunoscute. 
    Frig propriu-zis nu este, dar nici cald. Temperatura peste zi abia daca ajunge pe la 12 grade in cele mai bune momente ale ei. Ploi marunte vin repede sa traga o cortina peste scurtele aparitii de disc solar abia intrezarit printre ceturi si nori.
       Pornesc la drum lung spre Dunare cu inima indoita. Mi-e dor de lacuri si sper ca printr-o minune sa le prind facand cu ochiul la cer in vreo sclipire vesela. Altfel, pe ceata si ploi, lacurile pot fi surprinzator de deprimante, au un plumburiu greu si profund care te amprenteaza sufleteste.



        Cobor spre Dunare de-a lungul Jiului , inexistent parca. Toata valea e saturata in ceata si nu se vede niciun falfait de pasare. 




     Adunate prin sate se mai vad vrabiutele, ciorile grive, stancutele si pomi plini cu gugustiuci. Cand zecile de gugustiuci ai satului stau adunati intr-un sigur copac cu penele imbufnate motaind ca bolnavi nu e semn prea grozav pentru birdwatchingul zilei.  Semn de vreme cainoasa, pasarile au aripile ingreunate de umezeala si nu au nici un chef sa-ti zburde prin fata ochilor.







     Singura miscare mai zglobie o fac niste catei pofticiosi, cu blanitele curate, pe langa mama lor, alburie si curata si ea.




      Ajung la primul lac, in timpuri mai bune era plin de pasari. 




    Acum e poligon de tragere pentru partide de vanatoare si nu misca nicio vietate. In drumul jeepurilor cu vanatori, pe dig, gasesc intr-un loc vreo 6-7 broaste mari de lac amortite de frig.





 Nu stiu ce faceau acolo, incercau poate sa treaca drumul digului de la un bazin la altul si le luase prin surprindere frigul patrunzator. Poate crezusera ca vor trece drumul ca altadata din trei sarituri in trei secunde dar fara energia primita de la soare li se oprise "motorul" in drum si stateau  incremenite, asteptandu-si sfarsitul sub rotile late ale vreunei masini 4x4. Le-am luat pe fiecare si le-am trecut strada, le-am pus in iarba langa un iaz unde se mai vedeau surate de-ale lor in apa, ceva mai active.









      Pe lac nu era mai nimic dar pe pajistea umeda din jur stateau, departate unele de altele, cca 15 egrete mari care vor ierna in zona foarte probabil dar si vreo 5 egrete mici care ar fi trebuit sa plece pana acum. Nu e insa un fenomen neobisnuit, asa fac egretele mici, trag de timp in drumul lor spre sud pana cand efectiv nu se mai poate sta. Interesant de ce egretele mari pot ramane si cele mici nu dar nu pretind ca as fi gasit vreo explicatie complet convingatoare.









      Am trecut mai departe, spre alte locuri. Trecuse de pranz si ziua scurta ma cam trimitea pe repede inainte spre casa. Un ultim lac, o ultima speranta. Din fericire era liniste de pusti si pe malul opus am vazut o ninsoare de pasari albe. 



    Sunetele lor de trompeta melodioasa ajungeau pana la mine, impreuna cu imagini neclare si departate.











     Asa de frumos era stolul ca am pornit in cautarea lui, pentru asta trebuind sa dau ocol lacului. O zona aproape exotica, mereu ma uimeste cand o vad, o zona cu dune de nisip saharian parca, galben intens si valurit de vant.








      Maracinisurile sunt scunde, pana la glezna, iar privelistile se intind pana departe. Unele dune se vad ca mici delusoare. 




   In primavara era lac pana departe spre Dunare, acum a ramas mult mai putina apa. Lacul are multe golfulete cu stuf sau fara si le fac unul cate unul, nestiind ce pot gasi si ce pot vedea dupa urmatoarea cotitura. 





Nici nu mai imi dau seama pe unde sunt lebedele. Ma intalnesc cu sase pelicani creti pe drum. Poate ei sa fi lasat urmele triunghiulare de pe dune sau alta vietate? 





        Nu eu gasesc lebedele, ele ma gasesc pe mine, exact pe directia soarelui. M-au vazut, nu am incotro, trebuie sa ma opresc, stop joc. Le fac fotografii si le filmez exact contra luminii ca de reflector a unui soare iesit pentru prima data in zi. E asa ciudat acest efect de contre-jour, pe cat de frumoasa si alba se vede cu ochii imaginea luminata de soare pe atat de neguros se prinde pe imagine. Si totusi, aceste imagini in ceata si neguri sunt mai realiste  si mai sincere decat scurtele secunde in care ochii mei vad lebedele in alb iluminat. Cele cateva secunde inselatoare au trecut ca si cand nu au fost, atmosfera zilei insa a fost intr-adevar de ceata si intunecime.








       Sunt mult prea departe ca sa le vad bine ciocurile, sunt in mod sigur galben cu negru, ca si ale lebedelor de iarna. Insa unele dintre ele mi se par a avea o forma scunda si mai indesata, in felul gastelor si nu al lebedelor. Sunt lebede mici. Statura lor se vede mai bine cu cat sunt mai apropiate de lebedele de iarna caci stolul e mixt.
       Un stol mare de lebede mici, cca 80 de lebede mici alaturi de inca vreo 40 de lebede de iarna. (Am aflat ulterior de la specialisti ca stolul "meu" este cel mai numeros stol de lebede mici observat vreodata la nivelul tarii noastre. Semn bun, poate ca populatia de lebede mici e in crestere sau isi face rute mai statornice pe la noi)
    Sunt asemanatoare cele doua specii si ca morfologie si ca habitat dar totusi din departare pot fi recunoscute si diferentiate dupa silueta. Lebedele de iarna, Cygnus cygnus, sunt mai inalte, mai mari. Isi tin si ele gatul drept, nu ondulat ca lebedele de vara, insa acest gat e mai lung si se inalta destul de vizibil deasupra celor mici. Lebedele mici sunt mai scunde ca statura, au si corpul mai mic, dar si gatul e mai scurt si mai indesat. Impresia mea a fost de pasare la jumatatea drumului intre forma gastei si forma clasica de lebada, prelunga si mare.
      Din apropiere, lebedele mici pot fi diferentiate de cele de iarna si dupa cioc. Ciocul lor e proportional mai mic si cu mai mult negru. Practic au galbena doar o pata in jurul narilor mai mult sau mai putin intinsa. La lebedele de iarna culoarea galbena se intinde pe o parte mai mare a ciocului, doar varful ramane negru. 

o lebada de iarna si o lebada mica

      In stol erau si foarte multi juvenili, in fond era o adunare de mai multe familii plecate la iernat. Juvenilii de lebada mica sunt si ei proportional mai scunzi decat cei de lebada de iarna, insa la fel de gri, cenusii, cu ciocurile inca lipsite de culoare, batand spre roz sau galben palid.
        Dupa cum spuneam, o treime din stol era formata din lebede de iarna si doua treimi din lebede mici. Pe unele poze cele doua specii apar alaturi, amestecate unele printre altele si se poate observa diferenta de silueta.










       Lebada mica se mai numeste si lebada de tundra si vine intr-adevar din marea tundra eurasiatica, mai ales cea din  nordul Rusiei cu un mare varf de populatie in intinderile pustii siberiene. 
       Subspecia eurasiatica se numeste Cygnus columbianus bewickii dupa numele unui artist naturalist care a imortalizat-o in desenele sale la inceputul sec.19. Pe vremea cand nu existau fotografii un aport important la ornitologie il aduceau artistii cu talent deosebit in a  reda cat mai realist cu putinta toate detaliile unei specii. Marile expeditii ale naturalistilor cuprindeau obligatoriu artisti desenatori, uneori exista o armonie intre talentul de desenator si de naturalist in una si aceeasi persoana. Un astfel de artist naturalist a fost si Thomas Bewick care a scris o istorie a pasarilor din Marea Britanie, ilustrata de el insusi la cea mai inalta calitate, cu ilustratii pe cat de frumoase pe atat de corecte.
       Pastrand proportiile, nu rare sunt si azi cazurile cand fotografi incep sa se indragosteasca treptat treptat de subiectul fotografiei lor si sa inceapa sa patrunda din ce in ce mai adanc in misterele si intelesurile vietii animale, precum si invers, oameni cu dragoste de natura care se vad impinsi spre fotografie sau desen din dorinta fierbinte de a pastra si transmite momente de gratie pe care le traiesc in salbaticie.
       Revenind la lebada mica, denumita si lebada de tundra sau lebada lui Bewick in onoarea naturalistului artist care a furnizat imagini splendide ale speciei prin talentul propriu, la noi in tara e o specie in popas de iernare. E ceva mai putin raspandita decat lebada de iarna, desi raportul se poate apropia sau inversa oricand. Pasarile Nordului isi aleg rute si popasuri de migratie in functie de ce ofera un habitat la un moment dat, iar lumea noastra e in continua prefacere.
     Au nevoie de zone umede intinse, mai ferite de inghet, inconjurate de zone cu vegetatie comestibila. Lebedele mici, ca si celelalte lebede sunt predominant vegetariene, se hranesc cu vegetatie din lacuri, de pe langa lacuri si chiar pe pajistile salbatice sau cultivate din zonele umede.
      Cele mai obsinuite zone de iernare la noi sunt in Delta si in zona de sud-est. In Oltenia ele sunt vizitatori nu as spune neobsinuiti dar o prezenta mai mult decat onoranta si splendida pentru care ar trebui masuri speciale de ocrotire si incurajare. Pentru asta, cea mai la indemana si urgenta masura ar fi interzicerea TOTALA a vanatorii in rezervatii si in alte locuri identificate ca propice pentru iernarea acestor musafiri nordici. Nu e vorba doar de ocrotirea speciei in sine si nepunerea ei pe lista speciilor ce pot fi vanate. E vorba de protejarea habitatului fara acel deranj teribil al impuscaturilor. Activitatile umane pasnice si traditionale, agricultura, pastorit sunt benefice pentru stolurile mari de gaste si lebede care apreciaza mult semanaturile si terenurile ingrasate de balegarul animalelor mari dar haituirea tuturor vietatilor cu pusti si caini pentru a impusca cateva exemplare de te miri ce ratuste e teribil de nociva. 
         Sper ca stolul "meu", frumusetea aceasta imaculata de alb cu straluciri galbene in cioc, sa aiba o iarna frumoasa si usoara pe meleagurile noastre iar familiile si perechile nou formate sa se poata intoarce la primavara in departarile lor arctice pentru a duce chemarea vietii mai departe, intr-un lant neintrerupt.




     

 31 ianuarie 2015, o alta intalnire foarte frumoasa cu lebedele mici, tot in sudul Olteniei, pe baltile temporare din preajma Dunarii.  Un mic stol de 16 exemplare , cateva lebede imature inca nu isi imbracasera penajul alb imaculat, avand inca penaj gri. Majoritatea insa pareau sa aiba penaj de adult, alb curat cu ciocul in galben stralucitor, totusi mai mic si cu mai mult negru decat lebedele de iarna. Cateva lebede mute, de vara se mai amestecau printre ele de data aceasta, de fapt nu se amestecau, pluteau prin apropiere pe balta relativ mica.









































   

Sezonul 2014 -2015 a fost bogat in lebede mici in Oltenia. Daca nu s-ar fi vanat intensiv si fara nicio opreliste in rezervatiile avifaunistice probabil ca ar fi fost o adevarata oaza de iernare pentru ele. Pe 28 februarie am vazut in Mehedinti un grup de lebede mici si lebede de iarna de circa 30 exemplare. In linii mari stateau separate grupurile, cele de iarna la odihna pe o limba de nisip, cele mici la inot si hrana mai departe pe lac. Pe alocuri insa stateau unele langa altele, prilej bun de a compara diferenta de talie intre cele doua specii. 




      Prima observatie din sezonul 2015-2016 - 30 decembrie 2015, 33 exemplare, Oltenia







octombrie 2016, Oltenia










2 comentarii:

  1. o incantare sa admiri aceste gratioase pasari!
    toate fotografiile sunt deosebit de frumoase!
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc! Lebedele sunt pasari extraordinar de frumoase, mai ales vazute pe viu intr-un stol atat de mare. Un spectacol al naturii!

    RăspundețiȘtergere