Translate

luni, 13 octombrie 2014

PIETRAR MEDITERANEAN - Oenanthe hispanica melanoleuca











      Le mai vazusem si in primavara. Aveau cununite de flori galbene delicate, in armonie cu fragezimea anotimpului, desi varsta lor se masoara in ere geologice.





     Acum spre toamna purtau o podoaba mai sobra, copaci vigurosi si maturi, crescand de-a dreptul din trupul lor, despicandu-le si intretaindu-le in infinite linii si armonii.








       Loc unic in tara, stancile din Cheia Dobrogei sunt cunoscute si neamului mare al pietrarilor. Cand si cand, demult, cate un temerar s-a gandit sa-si paraseasca pietrele lui din stepele si deserturile Asiei Centrale sau tarmurile pietroase mediteraneene pentru acest labirint de stancarie pontica, atat de asemanator si totusi altul fata de leaganul speciei lor.
















          
     Tara noastra e doar o marginea a tinutului lor. Si mai ales Dobrogea. Au mai existat vesti si povesti despre pietrarul mediteranean si in Banatul si Oltenia montana dar treptat aceste semnalari s-au stins. Trebuie sa spun ca aceasta postare a trecut prin modificari succesive legate de dificultatea identificarii in penaj de toamna a speciei de pietrar mediteranean fata de cel negru. Initial am considerat acest pietrar ca fiind mediteranean apoi au fost voci care l-au vazut ca fiind pietrar negru, apoi la o observare mai atenta si mai exhaustiva a tuturor pozelor , s-a revenit la identificarea de pietrar mediteranean adult. Datorez aceste discutii elaborate unor ornitologi profesionisti, d-nii Lou Bertalan si Szabo Jozsef care au exprimat opinii in directia identificarii lui ca pietrar mediteranean sau ca individ hibrid cu caractere de la ambele specii, mediteranean si negru. Din opinia d-lui Lou Bertalan citez urmatoarele caractere de identificare "si toamna la un mascul de pleschanka s-ar vedea o legatura negricioasa catre aripa, spatele ar fi mai intunecat/solzat, burta nu e atat de homogen orange iar intre gusa neagra si piept pleschanka nu are o linie alba. probabil este un mascul adult de oenanthe hispanica melanoleuca" 
   















       Intre timp am verificat si eu toate pozele si mai ales filmele cu pietrari negri de pe internet in penaj de toamna si aratau diferit de al meu in sensul ca penajul de pe spate era mult mai inchis, cel putin aveau treceri inchise spre ceafa si spre aripi, de asemenea negrul de sub cioc se xtinde aun pic mai mult sun gusa, formand o banda care cuprindea si umarul, intr-o legatura cu aripa.








         Exista in neamul diversificat al pietrarilor niste mici diferente, in trepte parca. O mica trasatura porneste sa se defineasca la un neam anume de pietrari, si capata amploare si hotarare la un altul, sau dispare la un alt palier. 
         Pietrarul negru are tot spatele negru, cel mediteranean are spatele de culoare bruna, si devine din ce in ce mai deschis la pietrarul rasaritean si cel sur. Ca sa se asorteze cu negru parca, abdomenul speciei hispanica vireaza spre portocaliu deschis , cu multa caldura si mult soare intr-insul. De fapt seamana cu petele si lichenii prinsi de stanca, cu florile cele multe si colorate ce picteaza stancile in anotimpurile cresterii vietii.












         Ca si la ceilalti pietrari, accentele hainelor de nunta ale masculului de Oenanthe hispanica scad in intensitate spre toamna.        Interesant ca pietrarul mediteranean, chiar aceeasi specie se diversifica ea insasi in doua trepte, o forma ce are doar o dunga de negru in dreptul ochilor si al urechii , dar si o forma unde negrul cuprinde tot gatul, apropiindu-se si mai mult de pietrarul negru. Aceasta scara a intensitatii negrului creste de la vest la est, sau mai bine zis, scade de la podisurile Asiei Centrale la cele ale Spaniei, caci aceasta a fost probabil directia de patrundere a pietrarilor diferentiati in decursul timpului in specii si subspecii. Cine stie ce capriciu de adaptare la culorile unui anumit tip de habitat a dus la aceste intensificari, schimbari, jocuri de culori in penaj. 














         Pietrarul mediteranean este mult mai rar la noi in tara decat cel sur, mai rar ca aparitii decat pietrarul rasaritean si cel negru, specii patrunse dinspre Asia. Nu stiu in ce masura aceste specii se concureaza una pe alta, de obicei in zonele unde au fost semnalati pietrarii negri nu lipsesc nici cei suri, nici cei negri si nici cei rasariteni. Pietrarul mediteranean e mai curand atent la biotopul necesar siesi, si mai putin la alti vecini de alte soiuri. E multumit sa-si gaseasca micul lui teritoriu unde sa poata cuibari si gasi hrana in labirintul de pietrarie. 













         Nimeni si nimic nu-i poate gasi micutul lui cuib, nu numai oamenii cu simturile tocite, dar chiar nici salbaticiunile care i-ar ataca ouale si puii. Bine mascat intre ierburi si pietre, cuibul ramane nestiut pana puii isi iau zborul si stau si ei o vreme ascunsi prin acelasi camuflaj natural. 











       Spre toamna, mai tarziu sau dupa cum ii permite vremea , o porneste si el spre sud, in cautarea unor zile mai blande de iarna. Primavara devreme soseste sa isi reia teritoriul. 

















2 comentarii:

  1. cat sunt de frumoase locurile si aceste pasari!
    va doresc o seara la fel de frumoasa ca si postarile dvs. extraordinare!
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc frumos! Sunt intr-adevar locuri impresionante si ma bucur ca am avut ocazia sa le vad in doua anotimpuri diferite - primavara si toamna - fiecare anotimp cu farmecul si amprenta lui. O seara frumoasa si multa voie buna!

    RăspundețiȘtergere