Translate

joi, 18 septembrie 2014

TURTURICA - Streptopelia turtur



















       O pasare delicata si destul de rara.












 Chiar daca sunt locuri din tara unde poate fi gasita uneori intr-un numar mai mare de exemplare, aceste locuri sunt si devin din ce in ce mai putine, mai rare si mai ascunse.











       Spre deosebire de ruda ei apropiata, gugustiucul, cu care dealtfel multi oameni o si confunda, turturica e mult mai pretentioasa la conditiile de habitat. 



       Din cate am observat eu turturica are nevoie de valcele departate de oameni, cu tufisuri si arbori cat mai variati dar si cu camp deschis, langa padure si eventual si o sursa de apa - balta , parau. Prefera mai ales zonele blande, insorite, de deal si campie.













        E adevarat ca e si foarte discreta dar prezenta ei intr-un anume loc n-ar trece neobservata. E o pasare mare cam cat un gugustiuc, o idee mai mica, dar aceasta diferenta se poate face doar prin comparatie daca pasarile ar sta una langa alta, altfel ochiul uman la distanta o catalogheaza de marimea unui gugustiuc, eventual un porumbel mai micut. Este insa mai viu si mai frumos colorata, in nuante de gri inchis cu maro-roscat inflorat pe aripi si are un sunet placut, un gungurit specific neamului porumbeilor si rudelor lor.





















        In zona gatului are 3 dungulite de culoare inchisa , spre deosebire de gugustiuc care are doar una.

















       Turturica se asociaza pentru mine cu locuri extrem de frumoase, peisaje deosebite. Cel mai pitoresc loc in care am vazut turturele, mai precis le-am auzit inainte sa le pot vedea, a fost la Vulcanii Noroiosi in tinuturile Buzaului. 








       Platoul vulcanic propriu-zis parea pustiu de viata.





     O codobatura alba contrazicea insa impresia de desert, culegand insecte invizibile din crapaturile noroiului vulcanic uscat. In afara de codobatura insa, ratacita parca printre cratere si fisuri, nici o alta vietate - pasare, fluture, musculita - nu mai parea atrasa de frumusetea stranie si tacuta a bulboanelor de namol.






     Pe alocuri laptos si viu, pulsand de sub scoarta, in alte locuri uscat si crapat de soarele direct si vantul fara menajamente, namolul acesta fierbator era inainte de toate tacut si discret, departe de tumultul nervos si sonor al vulcanilor adevarati.








    Acea tacere sumbra a pamantului te-ar fi infiorat poate daca nu ar fi fost intrerupta din cand in cand de uguitul unei turturele. Acest gungurit placut si monoton, pe ton soptit dar cu atat mai patrunzator, schimba dintr-odata atmosfera din straniu in bucolic, in ceva cald si imbietor. Braul de verdeata care inconjoara vulcanii te fac sa uiti dezolarea platoului, desi pomii isi infig radacinile in vagauni abrupte si de nepatruns. Pe ici pe colo, pe sub coronament, ghicesti doar fasia de scoarta rupta spre vale, fagasul de scurgere a unor materii incinse si periculoase din miezurile pamantului.





       Abia ghicita si ascunsa vederii a ramas si turtureaua paclelor cele mari. Intr-un pom uscat imbratisat din toate partile de arbori verzi si stufosi se ghicea silueta turturelei, in culorile inconfundabile.



       Mie nu mi s-a parut niciodata in teren ca poate fi usor incurcata cu gugustiucul. Gugustiucul de la distanta se vede ca o pasare in culoare unforma gri deschis. La turturea griul este nu numai clar mai inchis dar in zbor, in combinatie cu roscatul aripilor, incepe sa se vada ca un fel de violet. Culoare violeta au deseori porumbeii dar acestia sunt mult mai mari, mai robusti si nu au niciodata aripi roscate. 















       Ruginiul aripii turturicii este primul element care sare in ochi, indiferent cat de departe sau cat de precare ar fi conditiile de vizibilitate. 








       Traieste in pereche fidela si legatura ei cu partenerul este atat de stransa, de gingasa, de profunda, incat turturelele au devenit simbolul dragostei adevarate si durabile.





 Porumbeii, turturelele, gugustiucii, au o viata sentimentala complexa, intre parteneri se tes legaturi nestiute si neintelese pe deplin de curiozitatea umana. Cum turturelele sunt pasari mai putin gregare, intreaga lor viata pare sa fie centrata pe viata de cuplu, de aceea valoarea lor de simbol al iubirii este si mai pregnanta. In plus , sunt si pasari mai rare, mai gratioase, mai scumpe la vedere decat celelalte rude ale lor. Pentru mine e de neinteles cum de aceasta pasare se afla pe lista pasarilor ce pot fi vanate. Nu multi oameni se pot lauda ca au vazut turturele la viata lor (desi sunt multi care cred cu totul si cu totul eronat ca au vazut multe turturele, gandindu-se de fapt la gugustiucii comuni si omniprezenti in mai toate localitatile). Desigur, cei care fac birdwatching asiduu, vizitand regulat si programatic locurile bogate in pasaret, ar putea sa afirme ca au vazut turturele cu regularitate. La fel vanatorii, care se duc la tinta precisa, pe fonduri de vanatoare special alese pentru bogatia faunei, intretinute si observate centimentru cu centimentru de paznici si cei responsabili cu managerierea fondurilor. Pentru cei care fac insa plimbari si excursii obisnuite prin natura, ocazia de a vedea o turturica apare rar, sau poate deloc. Chiar si taranii in contact permanent cu pamanturile, fie arabile, fie fanete sau paduri, au tot mai rar ocazia de a intalni turturele. Efectivele lor fluctueaza de la an la an, sunt si zone mai predispuse la prezenta turturelei, zone in care e chiar absenta, dar in general e una din pasarile cu scadere dramatica de populatie in ultima suta de ani. S-a dat vina pe asa-zisa "invazie" a gugustiucilor dar teoria aceasta mi se pare complet neconvingatoare intrucat cele doua tipuri de pasari prefera habitate diferite. Niciodata satele si orasele nu au fost impanzite de turturele astfel incat ele sa fie alungate de gugustiuci. Gugustiucii si-au gasit propria lor nisa in mediul puternic antropizat. Niciodata acest tip de mediu nu a fost mediul turturelelor. Habitatul turturelelor era cel al starii de lucruri de odinioara, cu sate rasfirate pe valcele, cu terenuri lucrate manual cu putere limitata, cu multa vegetatie si ape neincatusate curgand la intamplare dupa capriciile vremii si ale terenului. Acesta este si mediul ei de astazi. Cand se restrange acest tip de habitat se restrange si numarul de turturele. Cand se largeste, creste si numarul. Am avut anul acesta bucuria sa descopar chiar in Oltenia un astfel de rai al turturelelor, o tara a lor, intr-un loc izolat,pe langa Olt,  cu valcele, copaci , tufe, pomi fructiferi cultivati demult pe dealuri intinse, azi salbaticiti, balta in apropiere.








 Eram in drum spre sud-estul tarii, spre Baragan si am crezut ca voi da peste multe astfel de locuri. In afara insa de gunguritul dulce al turturelei de la Vulcanii Noroiosi nu am mai dat peste un astfel de tinut binecuvantat in turturele. Dupa o scurta viziune fericita a unor stoluri, mici dar entuziasmante, in departarea acelor campuri agricole partial salbaticite, a urmat o lunga perioada de sute si sute de kilometri strabatuti fara sunet si priveliste de turturele. 
        Abia spre toamna, la Dunare, in Dobrogea cea plina de pasari am reintalnit spectacolul prezentei turturicii, printre cantece de prigorii si pasi masurati de broasca testoasa.





Si in parti de Oltenia, asemanatoare cu Dobrogea la flori si broaste testoase...



       Acum vor fi deja plecate sau pregatindu-se de plecare, caci turturelele sunt pasari migratoare. Nu suporta nici frigul si nici saracia adusa de acesta. Asa ca pornesc spre sud, din pacate si printr-o retea de dese pericole, de la intemperii pana la tiruri de vanatori ce ravnesc la trupusoarele lor delicate.





















      2016 - La sfarsit de iulie, incep sa se adune mici grupuri familiale. In peisajele bucolice si pustii pe unde se aduna e o adevarata frumusete, si vizuala si spirituala - aceste tablouri cantatoare si incantatoare cu familiile de turturele. Parca pentru prima data indraznesc sa iasa din ascunzisul frunzelor si sa-si arate cu mandrie progenitura. Inca mai uguiesc dragastos unii la altii. In august insa pacea e spulberata brusc de pustile vanatorilor, care omoara de-a valma turturele si porumbei salbatici. Tot ce a reusit cu greu natura sa produca mai splendid in perioada cuibaririi cade brusc in moarte prin capriciul impertinent si crud al unor oameni fara mari profunzimi de gandire, vanatori "sportivi" care se inmultesc ca ciupercile dupa ploaie.


















5 comentarii:

  1. foarte frumos articolul!
    toate fiintele vii simt atasament si o forma de iubire fata de ceea ce le inconjoara, semeni de-ai lor sau, cine stie, poate chiar si din alte specii sau familii. cat despre fidelitatea turturelelor, imi place ca sunt pasari hotarate si raman impreuna pe viata.
    foarte frumoase turturelele! toate pozele sunt superbe, demne de admirat!
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
  2. Corect! Multi dintre semenii nostri prefera sa nu inteleaga acest lucru, sau se prefac ca nu inteleg. Pe masura ce observam relatiile complexe dintre pasari, dintre animale, suntem obligati sa le respectam si atunci cresc indatoririle noastre fata de ele..Acest lucru nu convine multora dar treptat treptat constiinta colectiva se va schimba....Capetele seci combinate cu inimi reci vor pricepe de ex. cata inconstienta si nesimtire e sa semnezi fluierand o lista cu zeci si sute de mii de pasarele destinate exterminarii prin vanatoarea-distractie si capriciu...printre ele si o cota de zeci de mii de turturele pe an! Zeci de mii de perechi , de familii de fiinte vii,despartite, distruse "just for fun"

    RăspundețiȘtergere
  3. Intr-adevarr la Vulcanii Noroiosi si in zonele inconjuratoare, la Berca sau manastirea Ratesti sunt constant turturele. E un bun habitat. Populatia s-a refacut si pe litoral spre sud Olimp - Mangalia. Turturelele sunt o prezenta constanta la Durankulak (Bulgaria) spre Shabla. Am fost placut surprins de prezenta turturelelor in numar mare pe drumul Adamclisi - Sipotele - Negru Voda (zona apropiata de padurea Dumbraveni. Va recomand acest drum vara (cu grija mare la intersectiile pustii ale drumului unde uneori masinile nu acorda prioritate considerand ca nu se circula in zona)- este o bucurie pentru iubitorii de pasari. Pare ca populatia de turturele in sud-estul Dobrogei si in Bulgaria totodata e bine refacuta. Serban Nicolae

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, cunosc bine zona din acel colt al judetului Constanta, mergeam cam in fiecare primavara si cercetam locurile de-acolo, in drum spre lacul Bugeac si Oltina. Unele din pozele cu turturele sunt chiar de-acolo.

    RăspundețiȘtergere