Translate

marți, 17 iunie 2014

MARACINARUL MARE - Saxicola rubetra


















        O pasaruica foarte draguta dupa care m-am uitat mult si bine in maracinii obisnuiti de pe campuri si dealuri si nu am dat de ea. In zonele in care am vazut-o eu numitorul comun au fost mai curand pietrele si bolovanii decat maracinii.






         O cautam la campie si am vazut-o in grohotisurile alpine din Pasul Prislop, am vazut-o printre bolovanii mari adusi din munte de raul Oltet, in Parang, iar in Podisul Dobrogean am vazut-o exact acolo unde relieful capata aspect alpin, in Cheile si Gura Dobrogei, cu stanci verticale, multa piatra si prapastie.















       Ca erau si maracini si tufe si arbusti scunzi si spinosi in acele zone, desigur, nu neg.







 Spun doar ca am vazut maracinarul mare mai curand in zone montane sau cu aspect montan decat in cele de campie unde te astepti la maracini si ciulini adevarati. Am vazut-o si pe campie, desigur.






















     Dealtfel, ulterior observatiei sintetizate de mine din mai multe intalniri, am aflat ca numele latinesc al speciei vine chiar de la piatra, "saxum", saxicola insemnand "cea care locuieste printre pietre"








        Primavara mai ales, masculul are o haina foarte frumoasa, cu rosu pastelat pe piept, cu dungi albe si maronii in alternanta eleganta. Ochii si obrajii ii sunt subliniati de doua dungi albe prelungi.




       Sta la panda in felul muscarilor , al pietrarilor si sfranciocilor, fiind si el o pasare insectivora mai mult. Prefera insa ca loc de panda plante scunde cu tulpina rigida, din acest punct de vedere i se potriveste numele de maracinar.








 Uneori stau la panda si pe pietre si ar putea fi confundati cu pietrarii, mai ales femelele celor doua specii. Dar au suficiente caractere proprii pentru o identificare corecta, chiar si de la o oarecare distanta.
       Maracinarii mari au pe spate un penaj destul de striat, in culoare bruna.
        Sunt pasari migratoare, ierneaza in Africa.








       Cuibareste pe sol sau in tufe scunde. Are nevoie de terenuri cu multa variatie, teren viran cu tufe, cu maracini, cu loc deschis ori practic acest tip de teren s-a desfiintat din ce in ce mai mult in zona de campie cu pamant fertil. Astfel maracinarii au fost impinsi probabil tot mai mult pe terenurile pietroase sterpe, care nu pot fi folosite nici pentru agricultura nici pentru pasunat. Zone insa foarte valoroase din punct de vedere peisagistic, frumusete pe care aparitia sprintena si colorata a maracinarului mare o sporeste nepretuit.