Translate

joi, 22 mai 2014

TIGANUS - Plegadis falcinellus

























       I se mai spune si ibis negru. Mie imi place sa-i spun ibis aramiu. La distanta si pe ploaie poate parea si negru dar frumusetea lui se dezvaluie cel mai bine sub razele soarelui unde penajul isi arata intreaga frumusete si culoare de arama. Tonuri de rosu, de grena, de brun tomnatic, straluciri verzui metalice, toata gama nuantelor de arama s-au strans in penele acestei frumoase pasari.













 Are un aer exotic, de pasare tropicala. Prefera intr-adevar tinuturile mai calde , din sudul Europei, din Asia si in ultimele secole a ajuns si in America, in zonele calde atlantice si cele caraibiene. 



      Imi vine greu sa-i zic ibis negru, pentru ca acest negru e doar o impresie optica simplificata. O sa-i spun in continuare cu numele consacrat la noi, oamenii care intra mai des in contact cu aceasta pasare a baltilor l-au numit "tiganus" si acest nume e destul de folosit in zonele unde e o prezenta obisnuita. 
       Desi apare sporadic prin mai multe regiuni ale tarii, mai ales in jumatatea sudica, zona predilecta a tiganusilor nostri este Dobrogea.
Este atras in principal de Delta pentru cuibarire, dar si de lacurile si alte zone umede din preajma Dunarii spre varsarea in mare.









      Acolo, pe acele lacuri, l-am intalnit si eu. Inca nu am avut  ocazia si timpul necesar sa am o sedere mai semnificativa in Delta Dunarii. Delta nu e usor de abordat intr-o calatorie fugara. Am fost cateva zile cu vaporasul-hotel plutitor pe Dunare dar pe canalele principale ocaziile de intalniri memorabile cu pasari au fost extrem de putine. Sper ca intr-o abordare viitoare, mai lunga si mai independenta, sa mi se dezvaluie mai in profunzime aceste comori ascunse ale stufarisurilor si canalelor din Delta. Pana atunci ma multumesc cu frumusetea stolurilor de tiganusi in migratie deasupra si in jurul lacurilor presarate de-a lungul si de-a latul Dobrogei sau Luncii Dunarii. Am vazut stoluri de cate 20 de indivizi, stoluri si de 100. Am vazut si tiganusi singuratici, am vazut si tiganusi in grupuri mici, de cate 3-4. 













       Soare sau ploaie, mi-au placut penele lor aramiu inchis, ciocul prelung de culoare neagra incovoiat in jos, zborul lor elegant pe cer.













       Am avut ocazia sa-i vad amestecati printre egrete mici si am observat ca au cam aceeasi marime.






 Par pasari mari dar in comparatie cu o barza de exemplu statura lor e mult mai mica.




















    Intotdeauna se vad gratiosi, in mers, in zbor, in miscari. Impresia de marime e data de silueta lor prelunga, cu ciocul si picioarele lungi, cu aripile larg deschise si mai ales de faptul ca in zbor isi tin gatul lung intins. Dar e o pasare foarte subtire si gracila, greutatea lor abia atinge in jur de 900 grame.
         Se intalnesc deseori pe marginea lacurilor, prin mlastini, pasuni umede pe unde cauta cu ciocul lor special configurat cele mai diverse vietati comestibile, de la insecte, larve, crustacei, amfibieni, pesti etc. Ciocul lor prelung si curbat in jos este si cel care ii da numele de "plegadis falcinellus", cuvinte care se traduc prin "coasa". Au ciocul de forma unei coase.
       In Europa populatiile de tiganusi, nu foarte numeroase , sunt concentrate in partea de est, iar Delta Dunarii este poate cea mai importanta zona din Europa ca areal pentru acesta pasare. Doar zona din jurul Marii Caspice din Rusia mai concentreaza o astfel de populatie cuibaritoare. Probabil mediul special cel mai propice cuibaritului este si cel care franeaza mult raspandirea mai larga a tiganusilor, are nevoie nu numai de zone umede dar si de zone umede bine impadurite, intrucat cuibareste in copaci deasupra apei, in colonii destul de numeroase. Coloniile sunt deseori mixte , amestec de egrete, starci, cormorani, lopatari si numai Delta Dunarii intruneste aceste conditii. Chiar daca se mai vad pasari la noi in afara Deltei e putin probabil deocamdata sa mai fi gasit locuri de stabilit colonie prin alta zona.. Hoinaresc pe distante mari dupa hrana.
       E o pasare migratoare. Pleaca prin septembrie si incep sa soseasca pe la inceputul lunii aprilie.

























25 august 2015, cca 50 de tiganusi in mlastinile din balta Nedeiei, in Oltenia, Dolj. 








iulie 2016, un tiganus ratacit printre sitari si batausi, in penaj de iarna deja












sfarsit de august 2016






































 13 aprilie 2017, Oltenia













2017





















iulie 2017, veniti in Oltenia la hrana si la "bai de soare" - un grup de tiganusi facand plaja in soarele canicular la dupa-amiezii. Cand o aripa, cand alta, cand pieptul, ca multe alte pasari ce stiu ca au nevoie de soare, tiganusii isi expuneau pielea golasa de pene la ultraviolete.

































3 comentarii:

  1. si mie imi place penajul lor, e superb datorita acelor luciri metalice de verde, rosu si violet. imi place ce vad, tiganusi... berze... egrete... foarte frumoase toate pozele, este o incantare sa fie privite!
    si videoclipul mi-a placut!
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
  2. Desi nu am nicuun fel de filtru la comentarii - si nici nu voi pune- pentru prima data a trebuit sa sterg anumite conversatii care nu aveau nicio legatura cu subiectul acestui blog , si anume natura in general, pasarile in special. Multumesc pentru intelegere.

    RăspundețiȘtergere