Translate

marți, 27 mai 2014

LOPATAR - Platalea leucorodia





























       O pasare deosebita ca infatisare, cu un cioc lung si lat, caracteristica care ii da si numele de lopatar. 



























       De la distanta ar semana foarte mult cu o egreta mare dar am avut ocazia sa vad cele doua pasari impreuna si am observat o diferenta majora intre posturile celor doua tipuri de pasare.









       In timp ce egreta mare sta mult timp imobila, cu privirea atintita spre apa catre posibila prada, lopatarul se misca neincetat cu ciocul prin apa, filtrand apa in permanenta, prin miscari continue de la stanga la dreapta, si obtinandu-si astfel hrana.























       Ciocul sau e mai lung decat al egretelor si al tuturor tipurilor de starci si mai ales e latit la varf ca o lopata. Cu acest cioc trece neobosit prin apele putin adanci, incarcate de vegetatie, filtrand si prinzand tot felul de vietati acvatice, pestisori marunti, insecte, crustacei, amfibieni, larve si tot felul de organisme vii.











       Uneori isi cauta hrana singur, alteori in grupuri mici. Spre toamna se aduna si in grupuri foarte mari, de cca 100 de indivizi si se pregatesc pentru migratie. 





       Cuibareste deseori impreuna cu tiganusul, dar si cu egretele mari si mici, cormorani, practic foloseste cateva locuri foarte prielnice cuibaritului de colonie din Delta Dunarii.
       In pasaj mai ales, poate fi vazut si pe alte lacuri din tara. Cuibaritul in afara Deltei insa e destul de sporadic.











       Daca nu gaseste padure umeda suficient de izolata pentru stabilirea sigura a cuibului pe crengile de sus ale arborilor, la inaltime de cca 5 m de la sol, atunci lopatarul mai poate cuibari si in adancurile stufarisului.Dar la fel au nevoie de intinderi mari si nepatrunse de stuf.
       Aceste cerinte ale lui speciale pentru hrana si cuibarire franeaza inmultirea si raspandirea lui ca specie in Europa unde se afla intr-un numar destul de redus. Chiar si in adancul habitatelor umede ouale si puii cad uneori prada altor pasari, ca pescarusi sau ciori grive. Insa aceste pierderi se inscriu in parametri naturali. Restrangerea zonelor propice lopatarilor e factorul care franeaza cel mai mult cresterea numarului de perechi. La noi in tara doar Delta Dunarii este deocamdata cea care ofera cu adevarat locurile cele mai prielnice pentru colonia de lopatari, cu cat colonia e mai mare cu atat sansele de paza a cuibului cresc , crescand si rata de supravietuire a puilor. Sunt in Delta cateva locuri cunoscute pentru cuibarirea lopatarilor, acestia pastrandu-si locul de colonie zeci si zeci de ani la rand.
       E o pasare foarte frumoasa, de talie mare, cu un penaj nuptial alb imaculat, cu un mot de pene matasoase pe ceafa, cu putin galben pe piept, la baza gatului de fapt.






















 Ciocul e si el asortat in doua culori, negru cu galben la baza sau la varf, la 'spatula' cu care se termina ciocul. 



Picioarele le are negre. In penaj de toamna-iarna isi pierde motul matasos si stralucirea de galben de pe piept dar in linii mari ramane cu acelasi aspect de penaj. Juvenilul are varful aripilor negre o scurta perioada dupa parasirea cuibului. Maturitatea sexuala deplina e atinsa in cca 2-3 ani.








       Spre august, familiile de lopatari cu puii crescuti deja incep sa se stranga in grupuri mai mari sau foarte mari si sa hoinareasca pe tot felul de lacuri bogate in hrana. Incep sa se pregateasca pentru migratie si sa-si depuna rezerva de grasime necesara anotimpului rece si drumurilor cele lungi. In general pleaca spre sud in octombrie dar sunt indivizi care zabovesc pana tarziu la venirea iernii, pana cand incepe vremea rea propriu-zis. In sudul Europei lopatarii petrec iarna in aceleasi locuri la noi insa inghetul apelor ii afecteaza si in general migreaza. Fiind o pasare sociabila, de stol, pleaca toti impreuna cu cardurile cel multe, nu raman indivizi izolati pe ici pe colo ca la egreta mare sau starcul cenusiu decat foarte rar, iarna. 





       Are un zbor foarte gratios, uneori planeaza lin in cerc, mai ales in zilele insorite, in felul pelicanilor cu care dealtfel are o inrudire destul de apropiata, asa cum s-a descoperit recent prin studii genetice. Face parte acum din ordinul Pelicaniformelor, alta familie insa. O familie cu nume complicat - Threskiornithidae - de la cuvantul grecesc Threskios, pentru "religie" si desigur, ornithos , pasare. E familia unor pasari considerate candva sacre si in legatura cu divinitatea, familie care numara in randurile ei si lopatarii, si ibisii albi dar si cei negri numiti la noi si tiganusi.
       In zbor tine gatul intins si i se vede elegant pusa in evidenta forma ciocului. 





Lopatarii sunt pasari diurne, se hranesc in special ziua dar seara grupul mai pune cate un mascul de paza care ramane activ.




       Pasare foarte frumoasa si putin numeroasa la nivelul intregului continent , la noi este declarata "monument al naturii" si strict protejata.










     













             Ianuarie 2015, o surpriza de iarna - un lopatar pe baltile din jurul Corabiei, isi cauta linistit hrana pe terenurile temporar inundate din precipitatiile de toamna iarna.











        




    

30 august 2015 - 22 de lopatari in pasaj la lacul Bistret







17 lopatari in pasaj in Mehedinti, 5 sept.2015



2 lopatari , aprilie 2016, Dolj


Iulie 2016, cate 9 lopatari pe un lac din sudul Mehedintiului, si alti 9 pe un lac in sudul Doljului




4 septembrie 2016, 83 lopatari pe Bistret, impreuna cu pelicanii

































20 iunie 2017, Mehedinti




























10 iunie 2017, Maglavit, 4 exemplare




iulie 2017, Oltenia, cel mai mare grup de lopatari vazut de mine pana acum , 120







2 comentarii:

  1. cat sunt de frumosi! si pasarile de balta imi plac la fel de mult ca toate celelalte pasari.
    intr-adevar, are un zbor frumos si elegant, iar ciocul latit si turtit spre varf prezinta un avantaj pentru lopatar, prinzand astfel mai usor melcisorii din apa mica.
    foarte frumoase imagini... de neuitat!
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, si mie imi plac lopatarii foarte mult! ...Pacat ca sunt asa rari si destul de speriosi...

    RăspundețiȘtergere