Translate

marți, 20 mai 2014

CUCUVEA - Athene noctua











       Simbolul zeitei grecesti a intelepciunii, simbolul zeitei Atena. Unde puteam sa vad cel mai bine aceasta pasare cu nume predestinat Athene noctua decat intre ruinele unei cetati antice de la Marea Neagra?







     Zeite si istorie antica in Dobrogea, la Pontul Euxin , unde pietrele vorbesc parca in versurile poetului latin exilat pe numele lui Ovidiu si spun povestea unor neamuri adaugate in colbul tarmului dar si prezente in sangele si memoria noastra. 
"Cartea aceasta pe care o citesti iti soseste din tara unde Danubiul cel lat apele-si varsa in Pont. 
Sunt si pe-aicea orase grecesti - nici nu-ti vine a crede - si pe-aici au venit din Milet stramutati colonistii, care au intemeiat case grecesti printre geti.
Coasta aceasta, macar ca intre geti si greci e impartita insa de getii rebeli, icoana lui Marte, pare sa tina cel mai mult.
Nu e nici unul din ei sa nu poarte in spate o tolba, Arc si sageti ce la varf unse-s cu fiere de serpi......"







     Vorbeste de veninul serpilor Ovidiu, de amarul pelinului, plangand dupa patria pierduta. Patria, tara parintilor, tara in care orice spirit sensibil isi creeaza legaturi afective care nu pot fi rupte decat prin sfasiere de suflet. Dobrogea lui Ovidiu e batuta de crivat si vanturi nemiloase, e coplesita de mirosul amar al pelinului si de veninul serpilor imprumutat de fiinte si mai puternice decat reptilele, oamenii razboinici.








 Pana la urma Ovidiu si-a acceptat soarta, s-a resemnat si s-a adaptat locului, a impartasit lacrimi cu "neimblanzitii geti", neimblanziti prin puterea armelor dar sensibili la puterea artei si a cuvantului, si a cules admiratie citind versuri chiar si in limba geta. Nefiind trimise la adapostul Romei acele versuri getice au ramas imprastiate de vanturile istoriei ca si tarana tuturor umbrelor acelor vremuri. 




 Au ramas doar pietrele, temelia cetatilor, au ramas serpii, au ramas cateva petece de pelin indulcit de stralucirea stanjeneilor galbeni si mov si au ramas peste toate ochii mari si ganditori ai pasarii de pe umarul zeitei Atena.






















     Nu-i pasa ei aici de superstitiile mai recente care ii atribuie o simbolistica urata de piaza-rea, de prevestitoare de moarte si urgii. Aici ea e simbolul intelepciunii, al cunoasterii, si mai presus de toate, e ea insasi, o pasare de noapte care nu se sfieste sa iasa nici ziua inconjurata fiind de atata abundenta de rozatoare, soparle si serpisori.






       E o rapitoare de noapte destul de mica, o mare parte din prada ei este alcatuita din insecte, rame, broaste, soparle mici. Mananca si foarte multe rozatoare si traieste deseori si in localitati, in mediul antropic. Doua lucruri diferite o atrag acolo, rozatoarele care se strang pe langa recoltele oamenilor dar si oportunitatile de cuibarire. Habitatul ei natural este stancaria si ca multe pasari cu acest tip de habitat a gasit in cladirile omului nise asemanatoare cu ce stia ea din mosi stramosi. Constructile umane le foloseste si ca loc de cuibarire dar si ca loc de panda.











       Desi e o pasare foarte folositoare nu e foarte indragita astfel incat sa fie primita cu bratele deschise precum randunica, barza, porumbelul. De aceea isi alege pentru cuibarire poduri de case vechi, parasite, turnuri paraginite, ruine sau uneori scorburi facute de ciocanitori. Cred ca aceasta asociere cu ruine, cu locuri peste care trecerea timpului a lovit nemilos, i-a adus si faima de nenoroc, oamenii care i-au auzit cantecul pe casa lor s-au temut sa nu se transforme si viata lor vesela si infloritoare intr-o ruina mancata de nefiinta. Oricat de pitoresti si frumoase ar fi ruinele ne trece totusi un fior gandindu-ne la umbrele fiintelor ce au trecut pe -acolo si inevitabil la moartea lor. 




         Dincolo de aceste senzatii pe deplin subiective pe care le va fi avut omul in raport de cucuvea ramane realitatea ei de pasare ca oricare alta, cu specificul ei de hrana, de habitat, de cuibarire. 





      Chiar daca nu avem ocazia s-o vedem foarte des pe timp de zi, strigatul ei pe timp de noapte e destul de cunoscut . In ultimul timp a aparut si in oras, am auzit-o anul trecut chiar printre blocuri. Se manifesta vocal destul de des mai ales primavara si vara devreme, si tot atunci tinde sa aiba si activitate diurna mai proununtata. E adevarat ca nu e un cantec vesel, ci unul melancolic, un strigat cu o sonoritate stranie dar nici pe departe atat de lugubru ca strigatele scoase de buha.  






       Are circa 2-4 pui si clocitul oualor dureaza destul de mult, cca o luna. Inca o luna mai dureaza pana sa zboare puii din cuib. 
       Cucuveaua este si ea o pasare a sudului mediteranean al Europei insa raspandirea ei a cuprins de mult timp intregul continent, doar extremitatile nordice ramanand neocupate, parti din Scandinavia si Irlanda. In Anglia de exemplu a patruns abia in sec. 19. In tarile din jumatatea sudica insa, cum e si tara noastra, prezenta ei este comuna si foarte veche.







          Intr-o zi frumoasa de decembrie, la rasaritul soarelui, o cucuvea dormita pe hornul unei case parasite.















11.09.2016, pe langa lacul Bistret




25.12.2016, pe langa Dragasani









2 comentarii:

  1. cat e de frumoasa! mie imi plac pasarile de noapte si ma bucur atunci cand mai vad seara o cucuvea prin prejurul casei mele cocotata pe cablurile electrice ale unui stalp. am citit foarte multe despre ea; ca prefera pentru cuibarit si regiunile de padure cu luminisuri deschise, precum si gradinile cu pomi batrani sau ca isi depune ouale in cuiburile abandonate de ciocanitoare. eu nu vreau sa cred in mitul/legendele cucuvelei ca ar aduce ghinion, pentru ca am invatat sa nu mai fiu atat de superstitioasa, in general. ele sunt frumoase si da, au rolul lor in natura: curate gradinile si campurile de insecte, soparle etc.
    ati surprins-o foarte frumos in fotografii, alaturi de frumoasa pupaza!
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur ca iti plac si pasarile de noapte.Nu multi oameni pot trece peste prejudecati si superstitii si le privesc cu teama si respingere. Dar cucuveaua e asa draguta, cu ochii aceia mari si galbeni, care te privesc concentrat...e foarte simpatica!

    RăspundețiȘtergere