Translate

vineri, 25 aprilie 2014

PESCARUS CU PICIOARE GALBENE - Larus michahellis

        












            Cateva amintiri fugare din vremea copilariei...prima calatorie spre mare, primele imagini si senzatii ale capatului de drum - un soare mai luminos si mai alb decat oriunde, o zare albastru inchis nesfarsita,  mireasma vietii acvatice imprastiata de briza in mici farame si apoi, orasul pasarilor mari si albe cu zbor si nume poetic - pescarusii argintii.








       Intre timp pescarusii acestia maiestuosi si-au pierdut numele de metal pretios, savantii s-au decis sa le spuna "pescarusi cu picioare galbene" - nici macar aurite. Numele frumos si inspirat de pescarusi argintii a ramas doar pentru specia mai curand vest-europeana, ceva mai mare si cu cateva caracteristici de infatisare mai diferite, detalii destul de subtile dealtfel. Nu contest despartirea pescarusilor fosti argintii in cei prezenti argintii, pontici si cu picioare galbene, afirm doar ca e loc de un nume mai inspirat pentru frumosii pescarusi ai Constantei si litoralului. Referirea la picioarele galbene e poate utila si exacta dar cam prozaica pentru aceasta pasare-simbol, sau cel putin simbolul meu personal al vacantelor lungi si minunate de vara in unda si nisipul Marii Negre. 









       Ii invidiam pe constanteni pentru casele si blocurile lor innobilate de silueta mare si alba a pescarusilor. Chiar si azi cand pescarusii de talie mare au inceput sa apara si in alte orase, chiar si azi tabloul in care se incadreaza cel mai bine zborul lor tot strazile in panta, cu cladiri vechi si noi si cu orizont de mare ale Constantei, sunt cele mai potrivite. 










       Litoralul Marii Negre, mai ales cel turistic de la Mamaia pana la Vama Veche este arealul cel mai propice acestui tip de pescarus. Pasare foarte inteligenta si bine pregatita pentru viata, foloseste prezenta umana in avantajul sau ca sursa inepuizabila de locuri si nise de locuit pe cladirile umane asemanatoare unor stanci precum si sursa inepuizabila de resturi comestibile care ii completeaza dieta de pescar. 





     Si navele ce intra sau ies din port ii plac foarte mult, nu-s rare privelistile cu stoluri mari de pescarusi roind in jurul ambarcatiunilor si al vietuitoarelor marine starnite de inaintarea acestora prin ape.




     Nu e de mirare ca ocupa mai mult jumatatea sudica a litoralului, e un pescarus al Europei de sud, al Marii Mediterane in special. Pe litoralul nostru trebuie sa-si imparta teritoriul cu pescarusul pontic. Cum acesta prefera sa cuibareasca pe sol, pe nisipuri, s-a concentrat mai mult pe zona salbatica si neconstruita a nordului tarmului marin romanesc. Pescarusul cu picioare galbene nu numai ca vine dinspre sud dar prefera pentru cuibarit stancile si prefera jumatatea intens urbanizata a litoralului nostru unde blocurile, hotelurile, cladirile monumentale de orice tip ii ofera o varianta moderna de "stancarie" unde sa cuibareasca. 
       Diferentierea de pescarusul pontic nu e usor de facut. Exemplarele adulte, mai ales in sezonul de cuibarire au intr-adevar picioare de un galben stralucitor intens, caracteristica ce lipseste la alte tipuri de pescarusi.






 In sezonul rece insa, culoarea picioarelor mai paleste, apropiindu-se de picioarele de un galben palid ale pescarusilor pontici. Lucrurile se complica si mai mult la exemplarele tinere. Pescarusii nu ajung la maturitate completa doar intr-un singur an ci aproape in 4 ani existand diferite trepte de maturizare.













    Exista un cumul de cateva criterii de identificare care trebuie analizate insa cu foarte mare atentie si cu circumspectie. Ani si ani, ornitologi cu vasta experienta ii considerau pe acesti pescarusi - pontici si cu picioare galbene - una si aceeasi specie, semn ca asa zisele diferente de penaj sunt nu numai foarte subtile dar si destul de variabile de la un individ la altul si nu sunt niciodata infailibile. Abia dupa observatii indelungi asupra comportamentelor si mai ales dupa perfectionarea metodelor genetice, precum si dupa o perioada de controverse, s-a ajuns la deciza finala a separarii speciei de pescarus pontic de cel cu picioare galbene. Desigur, separarea pe hartie e simpla, separarea la observatia in teren e mai complicata si exista intotdeauna o marja de eroare. Exista si hibrizi intre cele trei specii apropiate, in zona noastra mai ales hibrizi de pescarusi pontici cu pescarusi cu picioare galbene. Nu sunt foarte dese la noi aceste exemplare hibride dar pe masura ce urcam pe tarmul Marii Negre spre Ucraina si Rusia hibrizii devin destul de comuni.
       Pescarusul cu picioare galbene e un pescarus de talie mare. La noi doar cateva exemplare izolate din alte specii ce se mai ratacesc pe aici il intrec in marime - pescarusul argintiu propriu-zis venit dinspre vest ar fi o idee mai mare, pescarusul negru este mai mare si cam atat din speciile care mai sunt -rar- semnalate la noi. Uneori vazandu-l de departe in zbor avem senzatia ca e cam cat o cioara insa este net mai mare. In raport cu ciorile care cutreiera si ele plajele si orasul dupa oportunitati pescarusi sunt mult mai indrazneti, mai puternici, in situatii de rivalitate la hrana ciorile ies mereu invinse. In raport cu oamenii insa pescarusii sunt inca destul de sfiosi, se apropie de om doar cu mare precautie daca reusesti sa le castigi increderea. Sunt pasari frumoase si simpatice desi uneori vazuti de foarte aproape au o aparenta de pasare "rapitoare" si "acaparatoare". Pe aceasta usoara senzatie de infiorare pe care o poti avea vazand de aproape anvergura unor aripi larg deschise , ochiul galben deschis putin incruntat de incordarea privirii si ciocul incovoiat, galben intens cu o pata rosie - pe aceasta senzatie de usoara infiorare probabil s-a bazat Hitchcock in celebrul sau film de groaza Pasarile in care primii si cei mai importanti protagonisti ai scenelor terifiante sunt pescarusii. 
       E o pasare frumoasa si simpatica dar care stie sa-si croiasca spatiul ei vital de-a lungul marii sau al altor ape si stie sa-si pastreze acel loc in competitia cu alte pasari.









      Recent am asistat la o scena draguta in Mangalia unde un lot de lebede salbatice au invatat sa faca ochisori frumosi si penaj de impresie pe langa turisti fiind astfel hranite cu bunatati in regim permanent, fie iarna fie primavara. De fiecare data cand cineva se apropia sa le arunce bucatele de paine sau altele pescarusii prindeau imediat miscarea si veneau gelosi sa faca galagie si sa incerce sa fure ceva din firimiturile altora. Desigur ca si frumusetea si mai ales vioiciunea lor impresiona turistul si pana la urma primeau si ei destul de mult, mai ales ca ei prindeau hrana in zbor iar oamenii indrageau mult acrobatiile pe care le faceau in aer. 




       Au viata grea pescarusii si nu e de mirare ca au invatat sa foloseasca orice oportunitate, e chiar de admirat. Asa cum le spune si numele sunt pescari incercati dar pentru a prinde peste din mare trebuie multa pricepere, noroc, conditie fizica, antrenamente, experienta. Pestele este la randul lui o vietuitoare care apreciaza darul vietii si nu prea doreste sa fie prins si mancat. Hrana pescarusului este deci o lupta zilnica de dimineata de cand rasare soarele si pana tarziu in noapte. Nu stiu daca pescuieste noaptea dar pescarusii zboara si noaptea si e foarte interesant cat de albi se zaresc in negura. O mica raza de luna si e suficienta sa-i lumineze si sa-i vezi atat de straniu de clar in intunericul noptii. 
      Cele mai grele momente le trec pescarusii peste iarna. Nu migreaza dar hoinaresc pe distante mari in cautare de hrana. Cauta in special lacurile ramase neinghetate, de multe ori acele lacuri se intampla sa fie in orase. Cand inghetul vine brusc si nemilos cativa dintre acesti refugiati ai iernii pier, lupta pentru existenta intre specii si intre indivizii aceleiasi specii devine si mai nemiloasa. Aceste episoade sunt insa exceptia de la regula, in general colaborarea si solidaritatea ajuta la trecerea perioadelor critice, de aceea pe iarna vedem pescarusii si alte specii in grupuri mari. 
       Chiar si vara pescarusii cu picioare galbene sunt pasari destul de gregare, acolo unde sursa de hrana abunda vedem grupuri destul de mari de pescarusi. Pe de alta parte se pricepe bine si sa-si caute hrana si traiul pe cont propriu. E o pasare foarte adaptabila si inteligenta. 














Un comentariu:

  1. litoralul Marii Negre este fascinant cu acesti pescarusi in peisaj!
    fotografii multe si frumoase!
    Alina.

    RăspundețiȘtergere