Translate

duminică, 16 martie 2014

PESCARUSUL RAZATOR - Chroicocephalus ridibundus























        Un pescarus foarte raspandit la noi in tara, un pescarus al tuturor raurilor precum si al fluviului-matca, Dunarea.







































       Fie iarna fie vara, daca te plimbi pe malul unui rau mai mare sau pe malul Dunarii vezi acesti pescarusi delicati, mai curand mici pentru neamul pescarusilor, in culoare predominant alba. 















Are si tonuri de gri deschis pe spate si putin negru la varful aripilor. Frumusetea penajului e completata de un rosu viu la cioc si picioare. In perioada cuibaririi au si o calota intunecata pe cap. Oamenii le-au spus pescarusi razatori dupa sunetele lor ce par a semana cu un hohot de ras.
       Cel mai pitoresc peisaj cu pescarusi razatori l-am vazut primavara la Cazanele Dunarii.




       Culoarea lor alb-gri eleganta se asorta cu cromatica stancilor golase pe care le despica si modeleaza Dunarea. Cuprins de jind omul a sculptat si el piatra muntelui, a ridicat salasuri de binecuvantare crestina sau de inchinare relaxata in fata frumusetilor naturii.







       Golfuletele linistite, expuse spre lumina sudului, sunt locuite si strabatute in zbor de pescarusii razatori. 







       Sunt astfel de pescarusi si pe Jiu, si pe Olt si pe orice alt rau sau lac mai mare de la noi din tara.
















       Se inatlnesc si la malul marii desi acolo este mai ales fieful pescarusilor mai mari, cel pontic si cel cu picioare galbene. Il am fotografiat insa alaturi de pescarusii cei mici, pe langa care pare si el un pescarus de talie impozanta.















       Nu se fereste nici de asezarile umane, totusi firul apei este cel care constituie atractia principala si nu orasul in sine. Ca orice pescarus este legat de apa si de hrana pe care o gaseste acolo, pestisori, moluste, crustacei, insecte acvatice si terestre etc. 







       Fire oportunista, mananca si resturi comestibile de la oameni, din cele ramase sau aduse in apropierea cursului de apa. De aceea nu e rar deloc sa-l vedem in jurul zonelor cu activitate umana, orase, porturi, statiuni, hidrocentrale, depozite de resturi menajere si statii de epurare.
       Poate fi vazut si pe ogoare pe aratura proaspata, in urma tractoarelor, alaturi de ciori, grauri, chiar si berze.



 De ce mergi spre Dobrogea imaginea stolurilor mari de pescarusi razatori in urma tractoarelor devine din ce in ce mai obisnuita. Acolo unde hrana e abundenta poate fi vazut in stoluri mari si foarte mari. Dobrogea intruneste nu numai toate conditiile de hrana dar cuprinde si cel mai mare loc de cuibarit al speciei. Pescarusul razator e o specie coloniala, cuibareste in colonii si spatiul cel mai propice pentru instalarea coloniilor ramane in zona varsarii Dunarii in mare. In restul tarii zonele de cuibarire in colonie sunt mai limitate, de aceea acolo poate fi zarit si doar in pereche in sezonul de cuibarit. E o pasare monogama, fidela pe viata atat perechii cat si locului de cuibarire.
       Acest sezon de cuibarit presupune si o schimbare importanta in penajul sau si anume ambele sexe capata o culoare maronie inchis pe jumatate din cap, un fel de calota care le cuprinde ochiul, obrazul, fruntea, crestetul dar care nu se intinde si pe ceafa. Dupa ce trece perioada clocirii si a cresterii puilor revin la penajul lor obisnuit cu capul alb si cu o mica bulina gri in spatele ochiului. 










Am observat ca deja dupa 20 februarie apar cu capetele acestea intunecate la culoare, practic de la distanta se vad negre. Innegrirea se face treptat, are o perioada in care apare o culoare nedefinita, gri-maroniu inchis intrerupta dupa care se uniformizeaza ca o calota bruna inchis.






       Juvenilii au un penaj patat, cu mult maroniu, ruginiu.



       Am vazut stoluri mari de adulti si puii lor adunandu-se pe lacurile din Ardeal inca din luna august. 







       Pasarile nordice migreaza in sezonul rece spre sud, cei de la noi din tara raman in general pe loc, primind si o infuziune de populatie noua dinspre nord. Astfel ca iarna pot fi vazute stoluri foarte mari, hranindu-se impreuna, dormind impreuna, uneori si cu alte tipuri de pescarusi sau cu alte pasari ce ierneaza la noi.









Pe Olt de exemplu se aduna stoluri din acestea mari, se aduna in asfintit pe gheata alba sau pe peretii betonati ai amenajarilor hidrotehnice. Fata de culorile alb-reci ale ghetii si ale betoanelor albul pescarusilor e viu si insufletit, invioreaza peisajul hibernal si il infloreste chiar, cu rosul aprins al picioruselor si ciocurilor lor. Si bulina din spatele ochiului le da un aer teribil de cochet.
       
















August 2016
























Un comentariu:

  1. superbe imagini! intotdeauna ne-ati aratat o minunatie de locuri, pe care si eu imi doresc sa la vizitez candva. ce tara frumoasa avem si ce imaginatie deosebita are Dumnezeu...
    Alina.

    RăspundețiȘtergere