Translate

marți, 11 martie 2014

DREPNEA NEAGRA - Apus apus








       Rasarit sau apus de soare in orasele port ale tarii. Pe lumina rosietica a cerului se vad proiectate siluetele elegante si aerodinamice ale drepnelelor. 





Zboara in stol mare sau in grupuri mai mici de cate 4-5, aproape niciodata singure. Au o slabiciune pentru cladirile istorice ce strajuiesc faleza unor orase precum Constanta sau Braila, cu turnurile si cupolele lor inalte si complex mestesugite.



















 Pot fi vazute in mai multe localitati dar privelistea lor e ca o emblema a acelor orase care intrunesc conditii de umiditate propice roiurilor de insecte combinata cu labirinte de cladiri in piatra inalte unde drepnelele isi aseaza cuiburile. Cu cat patina timpului musca mai mult din aceste cladiri stravechi, glorii ale timpurilor apuse, cu cat devin mai parasite de oameni si ramase doar ca niste ruine romantice, cu atat mai mult se instaleaza aceste pasari tematoare de prea mult umblet si agitatie umana.
       O astfel de cladire lasata in grja pasarilor cerului este Cazinoul din Constanta cu alura lui atat de fotogenica pe exterior si atat de dramatica pe dinauntru. 






Cladirea e pazita si inchisa publicului insa pe intuneric vigilenta paznicilor descreste si curiozitatea m-a manat prin incaperile largi si misterioase. Intuneric bezna intretaiat cand si cand de luminile portului astfel incat sa pot pasi pe scarile prafuite, in rest ma bazez pe lumina blitzului si fotografiez la intamplare fara sa vad nimic. Imaginile imi dezvaluie o prabusire, o scufundare ca de Titanic sub ape grele de ocean sarat a peretilor , a salilor, a candelabrelor. E aceeasi epoca, aceeasi decadere, aceeasi drama.







 Mai poate oare fi restaurat parfumul acelor ani? O teama de esec taie avantul oricarei incercari de revitalizare a Cazinoului si ramane pe mai departe o cladire la fel de romantica si ruinata, inca mandra si orgolioasa pe dinafara dar trista si deprimanta in sinea ei. Peste zi frumusetea Cazinoului sporeste prin cununa de drepnele ce zboara in jur si care isi au cu siguranta cuiburile in diverse lacasuri secrete ale acoperisurilor.








 Pe timp de noapte pasari ocupa plafonul opulent altadata si dorm in meandrele ornamentelor circulare. Nu-mi dau seama ce pasari sunt, e intuneric bezna, plafonul e foarte inalt si se vad departe, dar cel mai probabil sunt porumbei. Drepnelele planeaza si noaptea in zbor la inaltime. Atmosfera e plina de praf si particule de la vesnicul santier si imposibila finalizare a reconstruirii.





       Cladiri vechi, istorice - le atrag pe drepnele in toate orasele mari, Bucuresti, Iasi, Timisoara dar si altele- parca ar avea si ele acelasi mister si eleganta ca timpurile vechi, aristocratice. 
       In Iasi le-am vazut in timpul unei ploi de vara in preajma turlelor ca de cetate ale Goliei. Nu degeaba mai demult li se spunea si randunele de ploaie. Cuvantul "drepnea" vine din numele latinesc pentru aceasta pasare iar limba romana e singura limba moderna ce mai prezerva acest cuvant latin antic.







Dar nu siluetele lor intunecate sunt primele care atrag atentia ci sunetele specifice si patrunzatoare pe care le striga din inaltul cerului. 



       Cel mai adesea zboara la mare inaltime, se vad proiectate pe cer, dar au si momente in care zboara la inaltimea cladirilor foarte inalte. Nu le-am vazut niciodata aproape de sol, ca pe randunica sau ca pe lastuni. Seamana la infatisare cu acest tip de pasari dar sunt diferite, fac parte din familii diferite si au multe trasaturi specifice doar grupului lor. In primul rand sunt niste masini de zbor , pur si simplu. Toata activitatea lor are loc in timpul zborului, hrana, imperechere, se pare ca si dorm in zbor. Cazute la sol prin cine stie ce imprejurare nedorita sunt foarte stangace, reusesc cu greu sa-si reia zborul. Abia in aer se simt in largul lor si sunt de neegalat. Doar pentru cuibarire fac acest compromis cu spatiul palpabil si aleg inaltimile cladirilor sau alte crevase. 







        Am mai vazut drepnele multe si in statiunile de munte dar si de apa ale Valcii - Calimanesti, Olanesti, cheile Bistritei cu manastirea Bistrita. 





Toate aceste statiuni combina existenta apei cu cea a muntilor si a cladirilor istorice din perioada de glorie a vilegiaturismului balnear antebelic si interbelic. 





Pe cerul acestor statiuni se vad deseori drepnele si stoluri de lastuni, uneori si randunici. Aceste formatiuni de pasari maiestrit zburatoare nu se amesteca propriu zis dar zburand in acelasi mediu si avand mod de viata asemanator pot fi uneori confundate intre ele. Drepneaua neagra e vizbil mai mare, de culoare complet intunecata. Penajul ei are si tonuri de cafeniu foarte inchis pe alocuri dar poate fi considerata o pasare complet neagra, asa cum se si percepe dealtfel in zborul ei ultrarapid pe cer. Deasemenea, aripile ei sunt mult mai lungi si curbate, o forma specifica, iar suntele scoase de drepnele sunt unice si inconfundabile. 




        Locurile de cuibarit sunt putine si de aceea sunt aparate cu multa hotarare de perechea de drepnele. Isi pastreaza locul de cuibarit de la an la an. Isi pastreaza si perechea cu aceeasi fidelitate si scot anual un singur rand de pui. Sunt pasari migratoare ce sosesc la noi prin aprilie si pleaca destul de devreme, in august. Ierneaza in Africa subsahariana si Africa de sud.




9 comentarii:

  1. Interesante informatii si nu numai pt copii ci si pt. adulti!
    Frumoasa partasie si prietenie, ar putea exista intre parinti si copii daca, uneori acestia si-ar rezerva timp si pt. plimbari benefice cu cei mici in ideea relaxarii si relationarii.
    Initial, s-ar putea considera nesemnificative observarea si abordarea acestor subiecte cu copiii si, mai ales cu pers. adulte. Dar tocmai aceste - aparent fara importanta - conversatii ne umanizeaza, constientizarea, bucuria si pretuirea convietuirii cu aceste mici specii de pasari, ne reaminteste de inceputuri, e chintesenta conceptiei de viata, de puritate, de iubire aCreatorului. Ar trebui sa reflectam mai des la aceste mici sufletele, caci avem de invatat de la fiecare cate ceva. Ele tot ce fac e instinctiv dar, ne pot oferi multe lectii din viata lor... S. M.

    RăspundețiȘtergere
  2. Citisem și eu undeva cum că ar pleca încă din august. Eu locuiesc în marginea Iașului și în 2012 era plin de drepnele în zona unde locuiesc. Toată vara m-au încântat cu strigatele lor și spre surprinderea mea au plecat târziu din zona, undeva după mijlocul lui octombrie. De abia așteptam să le revăd în primăvară mai ales ca în iarnă luasem primul meu teleobiectiv. Din păcate nu au mai revenit, le-am mai văzut doar în zona mai centrală a orașului, acesta fiind și motivul pentru care nu apar poze (încă) la mine pe site. E adevărat au apărut alte păsări în locul lor (rândunică, cod roș) astfel că acum mă întreb ce păsări o să am în zonă în această vară. O să fie aceleași specii de vara trecută sau o să vină altele? Sunt foarte curios și nerăbdător.
    Dan

    RăspundețiȘtergere
  3. ... foarte interesanta observatia ta cu plecarea prin octombrie...Interesant si ca nu si-au mai ocupat locul din anii trecuti, o fi intervenit vreo schimbare subtila in mediul in care cuibareau sau vanau insecte..
    Cu fiecare an vei descoperi specii noi, fie ca vin ele fie ca atunci ai sansa sa le intalnesti..surpriza aceasta face parte din farmecul birdwatchingului.

    RăspundețiȘtergere
  4. Asta a fost în 2012, în 2013 n-am putut urmări când au plecat din zona Iașului. Poate am noroc anul ăsta.
    Dan

    RăspundețiȘtergere
  5. Pasarile sufletului meu. Am avut sansa de a gasi 3 puisori golasi pe care i-am crescut timp de o luna si i-am eliberat in parcul de langa Casa Poporului la cate 2 zile unul de altul. Asociatia care salveaza drepneaua neagra nu i-a putut primi din cauza costurilor foarte ridicate ale ingrijirii acestor pasari deosebite. Cred ca nu i-as fi pretuit atat cat o fac daca luna aceea ar fi fost usoara. Ii hraneam de 6 ori pe zi, am cautat mult pana sa gasim greieri vii Acheta, plecam in fiecare zi de la serviciu, strabateam orasul si abia apoi incepea greul. Cel mijlociu era mofturos si arunca mancarea peste tot, trebuia pacalit la fiecare masa. Ii cantaream zilnic si le urmaream 'flotarile' cu respiratia taiata. Erau foarte diferiti intre ei ca personalitate si chiar daca nu le-am dat vreun nume, nu i-as putea incurca niciodata. Incepusera sa ne recunoasca si se bucurau cand apaream, dar se speriau cand aparea cineva necunoscut si inmarmureau. Imi doresc sa nu revina niciodata pe pamant. Sunt si sper sa ramana cea mai frumoasa amintire din viata mea.

    Andreea

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc foarte mult...o poveste atat de frumoasa! Cel mai frumos dar de Craciun aceasta amintire pretioasa! Dvs. le-ati daruit pasarilor viata iar ele v-au daruit dragalasenia lor. E un sentiment unic sa fii in acelasi timp salvatoare, pretena, mama, sora pentru cativa puisori de pasare salbatica. Desi e greu de descris in cuvinte ati reusit minunat sa transmiteti fericirea acelei amintiri!

      Ștergere
  6. Vedeti INITIATIVA DREPNEAUA NEAGRA ROMANIA.

    RăspundețiȘtergere
  7. Ei sunt cei care se ocupa de reabilitarea drepnelelor in nevoie si la ei trebuie duse daca le gasiti. Nu le hraniti si nu le dati apa - le puteti omori.

    RăspundețiȘtergere