Translate

joi, 13 martie 2014

CIOCARLIA DE PADURE - Lullula arborea






                Nu in fiecare zi te intalnesti cu ciocarlia de padure si nu in fiecare zi e soare si frumos. 






S-a intamplat ca intalnirea mea pe anul acesta cu ciocarlia de padure sa fie intr-o zi ploioasa, in culori gri si triste. Departe de a se lasa influentat de aceste impresii subiective probabil strict omenesti un mascul de ciocarlie de padure isi canta bucuria vietii in plin ropot de ploaie. Daca peisajul vazut prin geamul siroind al masinii era dezolant cantecul micii pasarele a inviorat dintr-odata tot tabloul, l-a facut sa prinda viata si farmec.

        

       


 Nici suportul ales de ciocarlie nu era din cele mai minunate, un cablu incarcat de stropi de ploaie , pe marginea drumului, la iesirea din padure. Ciocarlia de padure incerca parca sa-si multumeasca autorii numelui sau care i-au stabilit drept habitat padurea desi ciocarliile sunt mai curand pasari ale spatiilor largi deschise. Ca sa nu-i supere nici pe unii nici pe altii ciocarlia "mea" isi alesese ca loc de cantec si vietuire liziera unei paduri de stejar din zona de dealuri a Olteniei. La stanga ei padurea maiestuoasa si intunecata cu arbori batrani, la dreapta campul nesfarsit de culturi agricole. Zona de imbinare intre cele doua tipuri de habitat era plina de abusti si tufisuri inca nehotarati daca s-o ia spre cer dupa padure sau sa ramana pitici ca ierburile campului. Si campul si padurea pareau acum insa zone lacustre, largi balti se rasfatau sub cerul mohorat care le asigura vremelnica lor existenta. 







       Ciocarlia de padure avea mult chef de cantat, dar fara mine ca spectator. Cum incercam sa cuceresc cativa pasi in fata cum isi inceta cantecul sau chiar zbura in aratura noroioasa. Nu prea departe zbura, ma pandea probabil de dupa vreun bolovan sa eliberez locul si sa-si poata relua trilurile atat de caracteristice. Are un cantec foarte placut, mai dulce si mai limpede decat cel al ciocarliei de camp .
        Am incercat de doua ori sa ma apropii la pas de ea dar se vedea cum intra in alerta si isi ia startul spre sol. Apa curgea din cer si peste mine si peste ea, din cand in cand isi oprea cantatul ca sa se scuture de apa. 






Nu e prima specie de pasare pe care o vad atat de dornica de cantat in ploaie, sunt mai multe cele care combina bucuria unei bai cu trilurile.
        Am incercat sa ma apropii de ea si din masina daca am vazut ca pe jos nu merge. Handicapul distantei era agravat si de luminozitatea foarte scazuta astfel ca tanjeam dupa o apropiere mai mare si credeam ca pot sa o pacalesc cumva si sa ma lase sa-i ascult concertul pe un loc mai in fata. Din pacate am pierdut prea mult timp cu pozele si n-am mai prins decat foarte putin din trilurile ei, tocmai cand s-a oprit precauta. Nici cu masina nu am facut treaba buna caci oprirea ei chiar in fata a speriat-o. Am vazut-o in mijlocul araturii cum ma pandeste si arde de nerabdare sa plec pentru a-si putea continua manifestarea de bucurie si i-am indeplinit dorinta. Sper sa o prind altadata mai bine.










       Seamana destul de mult cu ciocarlia de camp dar e ceva mai micuta si pare mai rotunda, nu are acel aspect prelungit. Coada ei mai scurta ii da aceasta silueta, in linii mari e cam cat o vrabie nu asa marisoara ca ciocarlia de camp. Are o spranceana alba la ochi care in conditii de luminozitate buna se vede destul de clar.



 La aripa are un "model" caracteristic la margine, o alternanta de negru, alb si iar negru, ca niste pete pe bordura aripii. In zbor albul devine o dunguta transversala pe aripa.Are si ea un mic mot pe cap pe care si-l ridica atunci cand canta, atunci cand e in alerta sau in orice alta imprejurare mai doreste. Deseori sta insa cu creasta culcata astfel ca nici nu realizezi ca poseda si asa ceva. Dupa cum am mai spus cantecul difera destul de clar de cel al ciocarliei de camp. Desi silabele par asemanatoare, tonul , vocea cu care sunt cantate e altfel.
        In ploaie sub cerul gri toate culorile naturii par gri. Dar culoarea ciocarliei este bruna, culoarea pamantului, cu tonuri roscate pe spate spre coada. Este un penaj estompat, imprumuta culoarea mediului din jurul ei astfel ca se face nevazuta si in mijlocul campului arat, si la baza ierburilor si tufisurilor. Acolo si cuibareste, pe sol, unde se face "una cu pamantul" la culoare, imposibil de descoperit. In general duce o viata foarte discreta, singurele ei momente de spectacol fiind cele legate de cantecul de primavara-vara. Canta si ea deseori zburand vertical in aer, in felul specific ciocarliilor. In general migreaza dar se intorc devreme, in primele zile de martie. Nu migreaza departe ci doar spre sudul Europei.














     Primele zile de martie cu multa ploaie si floricele salbatice si gaze timide ce-si scot capul spre lumina de la liziera padurii.







       







      


        

2 comentarii:

  1. imi place foarte mult aceasta pasare! pe mine ma surprinde placut ori de cate ori o vad. este o pasare frumoasa si bine cunoscuta de muncitorii ogoarelor pe care-i insoteste cu catecul sau vioi si variat!
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cea mult mai raspandita si cunoscuta este ciocarlia de camp. Ciocarlia de camp spre desosebire de cea de padure ,traieste in stoluri mari pe campii, e ceva mai mare si mai lunga la corp, are un cantec un pic diferit. Nu i-am scris inca pagina, e destul de greu de fotografiat ca sta ascunsa prin lanul de grau, vorba cantecelului " creste, creste iarba verde, ciocarlia-n lan se pierde"

      Ștergere