Translate

joi, 27 martie 2014

CIOCANITOARE VERDE - Picus viridis













       Nerabdare, frustrare, speranta...cam cu aceste sentimente pasim afara din iarna. Copii sau batrani, tragem cu ochiul pe geam la primele semne de primavara si ne bucuram de primii muguri si primele floricele ca si cand atunci le-am vedea pentru prima data. 









E soare si cald, pomii inmuguresc si pasarile gunguresc iar noi stam inchisi pe undeva la datorie numarand clipele pana la prima iesire "de primavara". Nu avem timp de padure si munte si lacuri, nu-i nimic, nicaieri primavara nu e mai frumoasa ca in parcuri si in gradinile oraselor. Speciilor autohtone li se adauga invitati, musafiri exotici chemati la noi pentru frumusetea lor, sau pentru parfum, asa cum sunt speciile de magnolii, caprifoi, iasomii si lamaite.













 Liliacul se pregateste si el de inflorire, liliac innobilat de eforturile horticultorilor dar frate bun cu cel care impodobeste natural stancariile de calcar ale Mehedintiului si Cernei.




    Orasul e galben de forsithia, roz de magnolii, pestrit de lalele, narcise, zambile, branduse. Nu lipsesc nici panselutele.






 Copacii plantati candva demult dupa planul stabilit al biologilor, silvicultorilor si arhitectilor peisagisti alcatuiesc acum o adevarata padure in mijlocul orasului. La umbra lor se revarsa pe pante covoare intregi de toporasi parfumati.




 Un mediu arboricol minunat ca si o padure salbatica iar ciocanitorile stiu asta. Nici ciocanitoarea verde nu dispretuieste parcurile si e foarte posibil sa va intalniti cu aceste pasari in culori vesele si stralucitoare chiar in parcul localitatii unde locuiti.




















 Daca parcul are si ceva umiditate cu atat mai bine.








 Pozele mele sunt facute si in padure in apropierea Jiului in sudul Olteniei dar si in parcul Romanescu si Gradina botanica din Craiova precum si pe faleza Muresului si pe Insula in Arad.







      Cu atat mai mult cu cat ciocanitoarea verde iubeste padurea mai rara, cu poieni si luminisuri unde sa isi poata cauta hrana si pe sol, nu doar pe trunchiul copacilor. E o mare amatoare de furnici, e chiar hrana ei preponderenta si cauta musuroaie de furnici pe sol,  cauta furnici pe sub frunze si in cele mai diverse locuri.
       De aici si adaptarea ei coloristica, trebuie sa se faca nevazuta in iarba verde sau in frunzele rosii cazute la pamant. Pe spate, mai ales in dreptul tartitei, verdele vireaza in galben, imita exact lucirile vegetatiei. Noroc ca este o pasare destul de mare altfel ar fi greu de reperat. Ca marime o intrece pe ciocanitoarea mare pestrita dar e totusi mai mica decat ciocanitoarea neagra.















      Diferenta dintre mascul si femela e destul de subtila, in sensul ca la partea de jos a capului, in prelungirea maxilarului inferior spre gat masculul are o dunga rosie incadrata de negru in timp ce femela are o dunga neagra. I se mai spune si ghionoaie verde dar eu folosesc mai rar aceasta denumire, mi se pare prea aspra si inestetica pentru o pasare asa frumoasa si cu un aer bonom. E mai putin agitata decat surorile ei pestrite , uneori e sperioasa si sta ascunsa, camuflata in ramurele, alteori te lasa sa o urmaresti prin iarba, de la o oarecare distanta insa.




       E o pasare fidela si perechii si locului de cuibarire. Daca dai peste o pereche intr-o zona anume poti sa o urmaresti mai multi ani la rand, timp doar sa ai. Cuibareste in scorburi facute de ea.





      Uneori face mai multe astfel de scorburi si si-o alege pe cea mai convenabila. In felul acesta procura locuri de cuibarit si invita in padure mai multe ale specii ce cuibaresc in scorburi, are o influenta benefica.
     Nu pleaca iarna, ramane tot pe vatra ei obisnuita calatorind poate pe distante ceva mai mari pentru mancare in perioadele cu adevarat grele. In general insa am vazut-o prezenta si activa la locul ei de trai si pe zapezile cele mai mari. 
      In ultimul timp vad tot mai multe perechi de ciocanitori verzi si prin padure dar mai ales prin parcuri, cred ca specia este intr-o oarecare expansiune sau cel putin in cucerirea spatiului antropic. Prefera padurile din zona de deal si de ses, sus la munte e mai rara. Imparte fara probleme acelasi teritoriu cu ciocanitorile pestrite, mari, mici, de stejar, de gradina , in principal pentru ca acestea nu rivalizeaza cu ea la hrana de pe sol, furnici si alte insecte.