Translate

luni, 17 februarie 2014

PITIGOI DE LIVADA - Poecile lugubris












       Un tip de pitigoi specific arealului balcanic si levantin, aflat insa in expansiune spre nord , adica in teritoriul tarii noastre. Daca la inceput era vazut mai des in partea de sud a tarii acum poate fi intalnit si in Transilvania, posibil si in Moldova.




         E inca o aparitie rara, mai ales comparativ cu celelalte tipuri de pitigoi dar poti sa ai norocul sa-l intalnesti oriunde, in paduri de foioase. I se mai spune si de livada intrucat prefera padurile sau livezile mai rare, bine insorite, asemanatoare cumva spatiului sau sudic. Nu e un pitigoi al padurilor dese si intunecate, foarte umede si racoroase. 
       Mie mi-a atras atentia prin sunet, avea niste strigate de chemare cumva ragusite , mai aspre, ceva nemaiauzit la celelalte tipuri de pitigoi. Erau chiar la marginea padurii la poalele Parangului in acea zona unde inca mai sunt terenurile oamenilor intercalate ca un fel de poienite, fie cu pomi fructiferi, fie cu vie de camp, fie cu faneata de cosit. Insa toate aceste terenuri sunt foarte rar vizitate de oameni si sunt intercalate in padurea propriu-zisa. 
 



Chiar si o mlastina cu stufaris se afla acolo, deci practic o varietate de vegetatie si de tip punctual de habitat.



       Prin copacii respectiv, cred ca un frasin si un cires salbatic, se strigau o pereche de pitigoi din acestia de livada si zburau de la o creanga la alta.




 Nu prea se invarteau in sus si in jos ca ceilalti pitigoi, mai curand zburau drept de pe o ramura pe alta, si stateau destul de grupat, unul langa celalalt. Intr-adevar, am citit ca pitigoiul de livada e cel mai putin "acrobat" din neamul lui.
       La culoare e gri cu negru, seamana cu pitigoiul sur si de munte din acest punct de vedere doar ca are o barbita mult mai lata, in forma de evantai larg deschis sub cioc..






 Eu nu am observat nici o diferenta in penajul celor doua exemplare, e foarte posibil sa fi fost femela si barbatus, nu exista nici o diferenta morfologica intre sexe. Ca marime e mai mare decat pitigoiul sur, aproape cat cel mare.Totusi e o pasaruica mica si penajul lui gri intunecat cu negru il micsoreaza optic parca si mai mult pe cand galbenul pitigoiului mare amplifica. 







       In alte limbi sau in denumirea stiintifica se si face referire la acest gri mai intunecat al lui de pe corp, pare mai "sumbru", totusi e o treapta de nuanta foarte mica. Mie ideea ce intunecare mi-o dadea chiar atmosfera din ziua in care i-am vazut si nu penajul lor. Era o zi de iarna neguroasa, nori grei de vreme inchisa.
       Ciocul il are negru, piciorusele de asemenea de un gri inchis. totul pare armonizat in gama aceasta de griuri in ton inchis si deschis, spre alb pe abdomen, si negru in proportii generoase pe cap si pe sub cioc. 






       E o pasare insectivora, iarna mai supravietuieste si pe seminte ca si ceilalti pitigoi. Nu migreaza.
       O pasare foarte frumusica si interesanta, mai ales ca e musafir din zonele sudice ale Europei care timid dar sigur isi face un loc tot mai sigur in avifauna tarii noastre.
      

Un comentariu:

  1. imi plac toti pitigoii! mai bine zis, iubesc toate inaripatele! pasarile sunt facute sa ne faca viata mai frumoasa, sa ne faca sa ne minunam zi de zi de ele. fara ciripitul lor, padurile si gradinile ar deveni triste si lipsite de viata.
    Alina.

    RăspundețiȘtergere