Translate

sâmbătă, 1 februarie 2014

PITIGOI ALBASTRU - Cyanistes caeruleus













      O alta denumire stiintifica acceptata este cea de Parus caeruleus, unii ornitologi considera grupul Cyanistes doar un subgen al genului Parus, altii il considera separat. 
       Este una dintre cele mai dragute si frumos colorate pasarele de la noi. E micut, mai mic decat pitigoiul mare, cu un cap foarte rotunjor si expresiv. Pare un pui pufos asa cu capsorul perfect rotund, cu cioculetul mic si cu ochii ca doua margeluse. E si frumos colorat in mai multe nuante de albastru inchis si deschis asortate cu galben viu pe abdomen si cu cenusiu pe spate.










       Poate fi vazut si in grupuri mai mari, cel mai adesea insa eu l-am vazut solitar sau in pereche. E foarte activ la apusul soarelui, de aceea in multe din pozele mele apare scaldat intr-o lumina rosietica data de soarele in amurg. 















E mai usor de observat iarna cand pomii sunt desfrunziti si sunt aproape nelipsiti in parcurile inghetate beneficiind de oportunitatile localitatilor.









       Sta la noi tot anul, iarna, vara, nu pleaca nicaieri. E raspandit cam peste tot in zonele impadurite. Prefera padurea de foioase, padurea de conifere are tipurile ei de pitigoi specializati pe acel mediu. Totusi poate fi gasit pitigoiul albastru si la munte, si la deal si in padurile de campie.
       E o pasare insectivora insa spre toamna trece usor si chiar cu multa placere pe seminte de toate felurile. Toamna trecuta i-am vazut saptamani intregi la rand mancand seminte de frasin. Pe varful arborilor inalti ciuguleau pastaile prelungi in cautarea semintelor hranitoare.








       Primavara si vara sta mai ascuns in frunzisurile compacte unde isi cauta hrana nestiut de nimeni, in general minuscule insecte, larve, paienjeni , omizi. 






Cuibareste in scorburi, gauri in zidarii, si orice alt fel de nise. Are o singura ponta pe an, si puii sunt multi si mancaciosi, ii creste cu multa harnicie. Juvenilii sunt mai galbeni pe abdomen decat adultii dar mai putin albastri, mai cenusii, albastrul devine mai intens pe masura ce ajung adulti, spre iarna si primavara timpurie. 







       In iernile grele cu zapezi inalte se mai alipeste si grupurilor de pitigoi mari care sunt mai descurcareti si mananca impreuna cu acestia. Vine la hranitoarele facute de om special pentru pasarele. Sau la sate vine la hrana pasarilor de curte si ciupeste si el un bob-doua ca sa supravietuiasca, in general din ceea ce scapa de la pitigoi mari. Se apropie mai mult de oameni in parcuri, tot iarna pe zapada grea, de nevoie lasa sfiala fata de om si se apropie prudent de mancarea oferita sau scapata de oameni pe jos, pe alei.
       E foarte dragalas asa gogonet si colorat in zapada, una din micile bucurii zglobii ale peisajului de iarna. 












































       



   Iunie 2015, pitigoi albastru la cuib, in scorbura unui cires, la mica inaltime de la sol, cca 1,50 m.














2 comentarii:

  1. si eu l-am vazut mai mult singur prin vita-de-vie din gradina unui vecin, era foarte dragalas si scotea niste sunete foarte placute auzului. am citit ca o pereche de pitigoi ( fie albastru, mare sau pitigoi de munte) aduce hrana puilor de 300-400 de ori pe zi, distrugand astfel mari cantitati de daunatori ai culturilor si livezilor.
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, bine spus, cred ca este foarte adevarat ce ai citit. Dealtfel pitigoii si au o familie numeroasa, multi puisori, minim 10-12...Se pare ca pot cuibari si in cuiburi artificiale facute de om, casute de pasarele dar eu nu am vazut inca asa ceva...cred ca la noi gasesc suficiente locuri naturale pentru cuibarit si le prefera pe acelea

      Ștergere