Translate

miercuri, 5 februarie 2014

EGRETA MARE - Ardea alba

























       Unul dintre starcii de marime mare de la noi, de culoare complet alba - aproximativ de marimea unui batlan, starc cenusiu, sau, ca sa folosesc ca termen de comparatie o pasare cunoscuta tuturor, cam cat o barza.

























       In pofida marimii ei si a aspectului maiestuos este o pasare foarte sfioasa si tematoare de om. Si are si de ce. In trecut egreta mare si cea mica au fost vanate fara crutare si fara minte pana in pragul extinctiei, in mai toate zonele Europei unde traia, inclusiv la noi. In perioada nuptiala are pe spate o serie de pene lungi, diafane, matasoase, cunoscute sub numele de egrete, folosite foarte mult in pretiozitatile vestimentare ale trecutului nu foarte indepartat. Oamenii cu bani si statut social , precum si multi care voiau sa-i imite, isi inzorzonau palariile cu penele acestor pasari, vandute la preturi mari. Astfel ca oricine avea pusca si ceva abilitati de vanatoare macelarea egretele in numar imens pentru a face avere din acest comert cu pene. 
       Frumoase pene si poate unice in podoaba pasarilor europene, pene pe care pasarea le capata in cursul primaverii pentru sezonul iubirilor si al cuibaritului. Povestea egretelor - mari si mici - este povestea unei tragedii, a unei specii aproape disparute prin vanatoare nesabuita si absurda dar si povestea renasterii unei sperante si a unei certitudini in final in lupta pentru conservarea naturii. In ceasul al 12-lea oameni cu constiinta au spus "stop" macelului interzicand vanatoarea la aceasta specie si punand-o pe lista speciilor strict protejate.

























       Biotopul preferat al egretei mari este sufarisul compact si padurile de salcii din zonele umede, inundate, inundabile, lacuri, balti, rauri, ape dulci. 

















Cele mai bune conditii pentru cuibarire le are in Delta Dunarii, acolo gaseste mari intinderi pustii de apa si stuf, cuibarind in colonii in adancul plaurilor, unde nu poate patrunde nici om, nici animal pradator. 







Depune ouale cam in sfarsitul lunii aprilie, clocitul durand 4 saptamani. In luna iunie sunt foarte ocupate cu hrana puilor mici si golasi la inceput , din ce in ce mai frumosi si mai experimentati pe masura ce cresc si ajung spre sfarsitul verii. 




       Egreta mare are penajul complet alb, picioarele negre si ciocul galben.













Spre deosebire de alte specii care in perioada nuptiala capata culori vii ale ciocului, la egreta mare pare invers, tocmai in perioada nuptiala si a cuibaritului ciocul vireaza spre negru, pastrand insa si o portiune galbena intr-un contrast foarte atragator. In aceasta perioada si picioarele dobandesc acest contrast, partea de sus virand spre galben. Irisul ochilor il are galben, asortat parca cu ciocul. 



        Cum spuneam, pe spate are un numar variabil de cca 30 - 45 pene lungi de circa 50 cm, care se desfac ca un frumos evantai in zbor. Cu cat pasarea e mai matura, cu atat are mai multe "egrete" sau crose cum se mai numesc aceste pene. Interesant ca unghia degetului mare de la fiecare picior poseda o formatiune ca un pieptene cu dintisori marunti. Acesta ii serveste la smulgerea penelor-egrete in perioada naparlitului. In aceasta perioada cuvantul de ordine este ascunderea, camuflajul, securitatea cautata intr-un penaj cat mai modest si mai asemanator mediului, astfel ca trebuie sa scape cat mai hotarat de hainele ei "de nunta". 
        Este o pasare mult mai solitara decat egreta mica. 




        E o pasare mare, care necesita o hrana adecvata si probabil ca metodele ei de a-si gasi hrana nu-i permit sa imparta terenul de vanatoare si pescuit cu un seaman de-al ei, desi deseori il imparte cu alte tipuri de pasari. 
       Mananca tot ce gaseste prin apele putin adanci, plimbandu-se prin unde sau pe mal de dimineata pana seara. Mananca pestisori, broaste, lipitori, viermi, insecte acvatice, uneori chiar si vegetatie.
       Teoretic e o pasare migratoare. Pleaca in tarile calde prin octombrie si se intoarce prin martie. Nu stiu situatia la nivelul populatiilor de egrete mari din intreaga tara, stiu doar ca iarna in Oltenia e prezenta in numar mare, mult mai mare decat primavara, vara. Deci sunt multe exemplare care isi aleg Oltenia drept "tara calda" pentru a ierna. Dar niciodata in grup, ci doar ici si colo pe malurile Dunarii, Jiului, Oltului, apare cate un exemplar solitar patruland cate o balta sau un sector de rau. Cea mai mare aglomeratie am vazut-o in anumite zone de pe langa Olt, 5-6 exemplare la distante mai mici, cat sa le strabati cu piciorul intr-o plimbare. 
       Majoritatea pozelor sunt facute pe malul apelor din Oltenia, in lunile decembrie, ianuarie, februarie, in vreme de iarna blanda dar si in vreme de zapada mare si inghet sever.














       








2 comentarii:

  1. am citit despre ele ca exista o moda ca palariile sa fie impodobite cu aceste pene, iar splendidele pasari au fost impuscate in numar atat de mare, incat au ajuns in pragul disparitiei.
    sunt foarte frumoase, dar fiind rare, sunt ocrotite ca monumente ale naturii.
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, asa s-a intamplat, si cu egreta mare si cu cea mica.

    RăspundețiȘtergere