Translate

vineri, 24 ianuarie 2014

SILVIA MICA - Sylvia curruca












       Asa cum ii spune si numele este o silvie mai mica decat celelalte specii de silvii. E aproape la fel de mica si agitata ca si o pitulice. Totusi infatisarea ramane zvelta, cu cioc ascutit, fin si prelung, trasaturi specifice silviilor. 





       La cap are o imbinare treptata de tonuri de gri deschis spre alb si gri inchis spre cenusiu, inclusiv o banda inchisa la culoare in dreptul ochilor. Din departare si din viteza cu care se misca pare a avea capul in doua culori, alb dedesubt si negru deasupra.Aceasta e principala caracteristica ce sare in ochi atunci cand ii zaresc zburatacelile grabite si rotite prin frunzisul des si care o diferentiaza de pitulici. Este si un pic mai marisoara decat pitulicile, o diferenta destul de mica insa. 













       O vad destul de des dar e tare greu de prins in obiectiv. Sta in frunzisurile cele mai dese, acolo isi cauta si isi gaseste hrana. Ii plac mai ales hatisurile din lungul apelor curgatoare dar nu numai - oriunde e o vegetatie abundenta capabila sa sustina o lume intreaga de insecte. 









       Spre sfarsitul verii am vazut-o si ciupind cu ciocul ei subtire din pulpa moale a prunelor si corcoduselor coapte.









       Cel mai bine am avut ocazia sa observ un pui de silvie cazut din cuib sau plecat prea temerar de devreme din el. 



 

 Nu putea sa zboare , topaia pe sol facand galagie ca sa-l auda parintii. Din pacate il putea auzi si vreo pisica, mama lui ii raspundea alertata dintre crengi, zburand cu nervozitate si comunicand cu puiul. M-am tot uitat dupa cuibul lui, se vedea un cuib intr-un copac la o inaltime inaccesibila insa - poate era al lui, poate nu. Nu stiu ce soarta a avut puiutul pana la urma. Pentru ca mama lui era prin apropiere l-am lasat in pace, sperand ca odata agitatia caderii din cuib terminata sa stie sa stea ascuns printre ierburi si frunze. Luati din mediul lor si de langa ingrijirea naturala a parintilor acesti micuti cazuti din cuib au sanse mai slabe de supravietuire in ingrijire de adoptie decat in mod natural. Multi pui ajung pe sol insa de-acolo mai sunt hraniti o buna perioada de parinti si ei stiu sa se ascunda prin ierburi si sa stea nemiscati si nevazuti de nimeni. 









       In general silvia mica nu-si face cuibul la inaltime ci prefera subarboretul, tufele si arbustii foarte desi. In multi ani vad adultii, vad puii dar nu zaresc cuibul ,atat de bine camuflat este in frunzis. Abia cand vine toamna si dezgoleste pomii incep sa descopar multe cuiburi si sa le atribui dupa cum erau localizati puii in zilele cand zburataceau cu cioculetele deschise strigandu-si parintii. 
       E adevarat ca o parte din acesti pui mai cad si prada rapitorilor, si acestia nu sunt putini. Totusi specia prospera daca are mediul potrivit, are cel putin doua ponte pe an si multi pui chiar reusesc sa se descurce. 
       Toamna, pe la sfarsitul lui septembrie sau mai devreme daca se pune vremea rea silviile mici dispar brusc din locurile lor de cuib si hrana, semn al migratiei inspre clima calda a Africii. 
       Primavara soseste  la noi pe la sfarsitul lunii martie . Deja in primele zile de aprilie incepe sa i se vada  tot mai des silueta furisata printre inflorescentele revarsate pe ramuri. 





Perechea de silvii mici fotografiate de mine locuiesc si cuibaresc pe acelasi teren cu silvia cu cap negru, nu exista rivalitate intre cele doua specii, atata timp cat belsugul e suficient. Si alte specii de silvii pot convietui. Nu in toti anii, insa anul trecut in acelasi spatiu relativ limitat au trait o bucata de timp alaturi de silvia mica si cea cu cap negru si silvia de zavoi si frunzarita galbena, iar spre toamna, in scurta trecere, si-a facut aparitia si silvia de camp. Mediul acesta atat de atragator pentru silvii presupune arbori inalti si subarboret variat, luminis, arbori de livada salbaticiti, umezeala de la cele doua paraie care incadreaza locul si foarte,foarte multa vegetatie revarsata in valuri de crengi si frunzis peste iarba diversa si inalta. Aceste locuri sunt foarte prielnice traiului silviilor dar destul de neprielnice fotografiei,cu atata umbra si ascunzisuri. Asta e un lucru bun pentru silvii pentru ca sunt pasari destul de sfioase, le place sa stea ascunse sub perdeaua vegetala si sa-si vada nestingherite de treburile lor. 

















2 comentarii:

  1. in general imi pare rau de puii pasarilor care cad din cuib, sau atunci cand pica prada pisicilor, pentru ca nu de putine ori au fost cazuri cand nenumarati pui de pasari au fost mancati de pisici ... am citit ca uneori si mamele isi arunca puii din cuib deoarece acestia sunt bolnavi si nu au cum sa ii trateze. chiar daca unii pui par parasiti si neajutorati, numai in foarte rare cazuri ei sunt, intr-adevar abandonati. sper ca acest pui a putut supravietui, iar regasirea cu mama lui sa fi fost imediata.
    superbe imagini!
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
  2. MULTUMIM!!! :) Imaginile sunt foarte frumoase!

    RăspundețiȘtergere