Translate

joi, 2 ianuarie 2014

MUGURAR  (1) - Pyrrhula pyrrhula









         Tinutul Olteniei e ca un amfiteatru. Urci treapta cu treapta de la valea adanca a Dunarii pana la coama inalta a Carpatilor. De cele mai multe ori urci de la soarele si vremea generoasa a campiei la asprimea si negurile muntilor. Vin ierni insa care rastoarna situatia si saptamani intregi la rand ceata, chiciura si inghetul cuprind ca intr-o menghina campia in timp ce dealurile isi inalta fruntile spre soare. 
        In ultimele calatorii din anul ce tocmai trecu m-am amuzat cautand granita dintre ceata si soare, sa caut punctul pe harta unde soarele destrama ceata, mai intai in spirale, apoi in fuioare de aburi. "Punctul critic" unde ceata pierde lupta cu soarele nu se intinde pe mai mult de un kilometru lungime. Chiciura si frigul si "inversiunea termica" dispar deodata si dealurile incep sa se curbeze bland sub raze calde si luminoase. 
       Nu mai aveam de mers mult, eram inca in Tara de jos, in Tara cetii, cand o pasare rosie aprins la culoare mi-a facut cu ochiul din hatisul inecat in pacla laptoasa. Ar semana ea cu cinteza dar cinteza nu te anunta niciodata prin rosul ei de la asa mare departare ca e acolo in hatis si e frumoasa. Rosul mugurarului - caci despre el este vorba - te striga, te anunta din zare, te atrage, iti capteaza toata atentia si admiratia. Am oprit ca la semafor la culoarea rosie si am plecat in cautarea celui ce parea a fi un mascul singuratic. I-am facut o poza de la distanta. Pe poza, cu trucul de apropiere al obiectivului, se mai observa si o femela sfioasa, ca pozitie si ca haina. 



       Pana sa cobor in rapa adanca fara carare taiata au zburat mugurarii mei..... Dar intr-un fel te duci la vale pe covorul de frunze ca la sanius si intr-un alt fel urci peretele abrupt si alunecos ca sa ajungi de unde ai pornit. Iata-ma si in fundul rapei ca oul intr-o caldare fara sa mai stiu pe unde sa ies. Ceata adanca si liniste. Deodata aud mici fluieraturi, melodioase si parca ireale in negurile acelea din fundul vagaunii. Mugurarul meu se intorsese cu intarituri. Un palc de 10 pasarele s-au asesat intr-un frasin si au inceput sa pocneasca scurt semintele hranitoare. Nu mai straluceau asa tare, ceata era prea groasa. 








In plus erau si multe femele si poate si juvenili, mult mai discreti in penajul lor. Am facut poze si prin ceata, ce era sa fac, nu te intalnesti in fiecare zi cu mugurarii...Ei, dar ce noroc mai prind si eu aici in causul Amaradiei, la granita dintre tinutul Jiului de jos si cel de sus?
Soarele incepe sa invinga ceata chiar in copacul de alaturi unde a mai poposit un palc de vreo 5- 6 mugurari, de data asta multi masculi stralucitori..






O raza de soare cade brusc pe un frumusel din acesta si il lumineaza ca pe o vedeta a padurii. In entuziasmul momentului ii dau premiul intai la frumusete dintre toate pasarile de la noi. E nu numai frumos dar si elegant fara seaman. Rosul aprins e asortat perfect cu negrul taciune care ii cuprinde crestetul si ochii ca doua margele. Ciocul scurt si negru primeste si el o tusa mica de rosu, intr-un design vestimentar de mare clasa. Tot de mare clasa sunt si culorile gri si alb ale aripii si spatelui si atat de bine trasate incat ansamblul pare costum la patru ace. Culoarea aprinsa e mult mai bine pusa in valoare de cadrul in culori sobre si mugurarul parca stie asta. Are si o postura mandra, cu pieptul bombat inainte, cu aspect de voinic prin gatul si ciocul scurt si puternic. 






       Unele femele au si ele burta rosie dar mult mai stearsa culoarea in timp ce alte exemplare par de-a dreptul gri.



 E adevarat ca si ceata incepe iar sa-i cuprinda pe toti. O femela s-a suit in varful pomului si fluiera neincetat, sa cheme tovarasi din intregul zavoi. Mai vine un grup, tot de vreo 4-5 dar se aseaza sus de tot intr-un copac invelit in abur. In total am vazut vreo 20 - 25 dar cred ca erau mai multi pentru ca unii veneau, altii plecau mai adanc in zavoi, pe malul celalalt. 





       Iarna sunt sanse mai mari sa fie vazuti mugurarii, coborati in tinuturi de ses de la munte, sau chiar din nordul continentului. La noi cuibaresc in tinuturile montane, dar nu sunt o prezenta comuna pe timp de primavara-vara la noi. Eu nu am avut privilegiul sa ma intalnesc cu ei la munte in perioada de cuibarit si nici nu prea gasesc pe net poze cu ei in acesta perioada. Poate or fi foarte ascunsi si greu de vazut/fotografiat in perioada cuibaririi, nu stiu. Daca iarna rezista gerurilor pe un regim de seminte se pare ca primavara incepe sa guste si muguri din padurile reci de brad si mesteceni. De aici si numele lui de mugurar. Mai are insa si alte nume, i se mai spune si Caldarus, sau Rosculet, sau Domnisor. Nu e de mirare acest din urma nume, i se trage de la aparitia lui frumusica si foarte eleganta, ca un adevarat gentleman. Diminutivarea de la domn la domnisor i se trage de la marimea lui, nu mai mare ca o cinteza, e o pasare gingasa. 
        Dar nu numai lucruri bune i se trag de la frumusetea lui deosebita. Domnisorii si domnisoarele erau deseori prinsi cu siretlicuri si vanduti in targuri ca pasari de colivie. Sper ca acum legea si aplicarea ei sa fie mai eficiente si comertul ilegal cu pasarele sa fie mult limitat. Se creste insa ca pasare de colivie in crescatorii speciale unde are multe asemanari ca rezultate cu perusii. Nu sunt deloc pasari inrudite insa au cateva puncte comune si anume disponibilitatea lor foarte mare de a se imprieteni cu omul si de a zbura liberi si prietenosi prin camera stapanului pe care incep sa-l cunoasca si sa-l indrageasca. Se ataseaza relativ usor. Apoi mai au in comun marea varietate de culori ce se poate obtine in timp prin diverse incrucisari. Se cunosc mai multe varietati de  mugurar obtinute in crescatorii speciale, in culori pastelate, alb, topaz si multe altele. 
       Daca intr-adevar e cineva tentat de frumusetea acestor pasari si doreste sa si le aduca mai aproape trebuie sa apeleze doar la aceste pasari de crescatorie, in niciun caz la mugurarii liberi si fericiti de libertatea lor care ne infrumuseteaza padurile.






       

2 comentarii:

  1. e foarte dragut si chiar are o cromatica frumoasa!
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
  2. Uneori apar si in orase, in parcurile mai mari. E usor de observat daca isi face aparitia si e intr-adevar foarte dragut.

    RăspundețiȘtergere