Translate

marți, 28 ianuarie 2014

FRUNZARITA GALBENA - Hippolais icterina






       O pasare foarte delicata, cu o silueta zvelta si eleganta. Asa cum ii e si numele se poate vedea intr-adevar in cele mai dense frunzisuri, unde prinde mici insecte si unde cuibareste. E mai mare decat o pitulice, nu cu mult dar suficient de clar. Dealtfel e si mai prelunga la silueta, la cioc si la forma corpului. 





       Seamana mult cu silvia de zavoi insa eu o recunosc clar dupa cantec si dupa galbenul palid dar luminos de pe piept. Cantecul nu seamana cu al nimanui, e un cantec foarte dulce, maruntel, un ciripit continuu ca si cand o pasaruica si-ar alinta puisorii. Pare soptit dar se aude totusi foarte bine, dealtfel mai ales cantecul este cel care iti indica prezenta frunzaritei.






       Inainte de a trece la trasaturi generale as vrea sa spun cateva cuvinte despre intalnirea cu exemplarul din fotografii. A fost foarte dificil de reperat in frunzis, se auzea cantecul aproape in coronamentul de deasupra si din jurul meu dar imi era imposibil s-o zaresc. La vremea aceea de iulie-august nicio alta pasare nu era atat de cantatoare si vorbareata ca frunzarita. La inceput am crezut ca sunt niste puisori de pasare zburati din cuib alintati si povatuiti de mama lor. Se auzea cand intr-o directie, cand intr-alta la doi pasi de mine. Dar nu se vedea nimic, nici macar miscarea prin frunze, de aceea am crezut ca or fi mai multe pasarele. Camuflajul e perfect iar strecurarea printre frunze e exceptional de lina. Chiar seamana cu o frunza, verzulie deasupra si cu tonuri de gri pe partea intunecata si galben pe partea luminata. Galbenul de pe piept nu e intens si strident ci foarte delicat, discret dar destul de pur ca nuanta. E si sperioasa, isi da seama cand e zarita si cand sa te bucuri mai bine ca ai localizat-o in sfarsit printre frunze, a si zbughit-o. Zboara in alt copac si incepe calvarul, scotocirea cu privirea printre sute si sute de frunze inselatoare si stropi de lumina.



Daca insisti cu miscarile printre copaci in cautarea ei fuge de tot, cu un zbor zvacnit, sfaraind putin in aer. Supararea parea sa si-o manifeste ridicandu-si putin penele din crestet.






I-am dat pace cu pozatul, de teama sa nu fuga. Imi placea foarte mult cantecelul ei dulce, cand parea o melodie, cand parea un copilas care vorbeste mult si neintrerupt pe limba lui gungurita. Pana la urma am observat ca dadea tarcoale, se invartea in jurul unui cuibusor in niste ramuri de soc crescute prin coroana unui mar batran si stufos incarcat de flori sau mere, dupa anotimp. 









Nu e bine ca pasarile sa te observe dand tarcoale, uitandu-te intens la locul lor de cuibarit. Putine sunt cele care tolereaza fara probleme indiscretia omului. De aceea am plecat in graba si pe furis prefacandu-ma ca nu am observat nimic si am lasat frunzarita sa-si vada de viata ei. 






       O viata foarte discreta duc aceste frunzarite, in general neobservate de oameni. Le ajuta camuflajul perfect, cred ca nicio pasare nu imita atat de bine frunzele din padurile calde si luminoase. Prefera aceste paduri si e bine adaptata la ele. Insecte gaseste din belsug printre frunzulite si ramuri asa ca nu are nici un motiv sa paraseasca coronamentul arborilor si arbustilor mai inalti. Acolo isi face si cuibul care e destul de micut, cam cat cel de silvie. Doua-trei frunze de soc sau de mar sau de orice alt copac in care e construit il acopera si il apara de vant, de ploaie si de priviri indiscrete. 
       Spre toamna mai gusta si din fructele de padure, frunzarita din poze de exemplu, avea o bogatie de boabe de soc chiar in locul unde se invartea in jurul cuibusorului. Spre toamna mananca si ea tot ce poate pentru a prinde rezerve de energie pentru marea calatorie in tarile calde, mai exact in Africa sub-sahariana. 






2 comentarii:

  1. dragalasa frunzarita galbena! fiecare imagine ar fi buna de inramat, asa sunt de frumoase!
    Alina

    RăspundețiȘtergere
  2. Si mai ales are cel mai dragalas si alintat ciripit auzit de mne vreodata....Multumesc

    RăspundețiȘtergere