Translate

luni, 25 noiembrie 2013

CORMORANUL MIC (2) - Microcarbo pygmeus


















       S-a asternut ploaie lunga peste ziua mea de excursie. Ploua in lungul si-n latul Olteniei, cu greu ma strecor printre norii cei plini de apa si printre cei mai secatuiti de puteri. 
       Dar nu numai norii de ploaie s-au decis sa poposeasca aici. Zeci si sute, poate mii de cormorani pitici sunt acum in trecere pe la noi. Poate chiar vor ramane si vor ierna aici. Asta nu stiu deocamdata. Timpul si distantele ma fac sa prind doar episoade fugare din viata pasarilor si nu intreg "filmul". 









      Nu stiu in ce masura as fi vazut atata puhoi de cormorani mici daca soarele ar fi stralucit pe cer. Eu pana acum am vazut pasarea aceasta doar pe ploaie si doar bine ascunsa. Acum, sub pacla deasa a norilor curgatori se credeau probabil dupa o perdea si stateau mai la vedere. 





       Stateau pe apa sau pe mal sau pe insulite in grupuri mari si foarte mari. Unii zburau in sir indian pe deasupra. Cei foarte departati, armate intregi, trebuiau diferentiati de armatele de lisite. Din fericire la binoclu sau chiar pe poze se distingea silueta lor cu gat lung. 









         
       La inceput de tot vazand atata cormoranime pe ape m-am gandit ca trebuie sa fie cormorani mari, o pasare mai comuna. Insa acesti cormorani pigmei, cum le spune si numele latinesc abia depaseau putin in inaltime pescarusii razatori, si ei adunati in grupuri si grupulete, sau chiar stoluri mari.









         Nu mai intru in amanunte generale despre cormoranul mic, le-am scris la prima postare despre ei. 




Mai spun doar ca asa pe ploaie, oameni si cormorani mici, pareau sa pescuiasca cu mare succes. Oamenii cu barci pneumatice sau undite pe mal pareau sa prinda stiuca si somn, cel putin asta mai vindeau unii dintre ei. Cormoranii prindeau pestisori si nu vindeau nimic. Cei care mi-au pozat mie stateau mai aproape de pescari si isi uscau penele sau se odihneau. 





Isi aratau penajul in doua culori predominante, cafeniu si cenusiu inchis, un fel de negru inspicat cu argintiu. Nu straluceau culorile prea tare pe ei in ziua neguroasa dar nici nu venisera aici ca sa straluceasca. Venisera cu treburi serioase, sa isi caute hrana si sa supravietuiasca.












15 decembrie, inca mai sunt in aceleasi locuri...















31 mai 2015, mai multi cormorani mici in sudul judetului Dolj, posibil cuibaritori









24 decembrie 2015, pe olt, impreuna cu cormorani mari
















3 comentarii:

  1. sunt foarte draguti! mi se pare mie sau unii dintre ei sunt zgribuliti de frig?
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai facut o observatie foarte simpatica. Exact la asta ma gandeam si eu cand ii pozam, Cormoranii nu au grasimea aceea puternic impermeabila specifica pasarilor de apa si penele lor se uda mult la scufundari De aceea stau cu aripile intinse la soare sa se usuce..Ori acum ploua, era o vreme mizera, saracutii isi scuturau aripile de apa, le intindeau sa se usuce, dar cam degeaba..Poate sa le usuce la vant...Nu era foarte frig, deocamdata erau in regula, dar daca vin geruri si ninsori s-ar putea sa se traga la sud de Dunare..

      Ștergere