Translate

miercuri, 18 septembrie 2013

CODROSUL DE MUNTE (3) - Phoenicurus ochruros










       Inceput de august. Tara se topeste sub zile de canicula. Nu si statiunea alpina Ranca din Parangul Olteniei. La altitudinea de 1600 m razele de soare sunt blande, desi la fel de hotarate. Noptile sunt senine si reci. Puzderie de stele rasar peste siluetele negre ale piscurilor alpine. La rasarit incep ciripiturile si forfota codrosilor de munte. A devenit parca pasarea emblema a statiunii. Fiecare hotel , pensiune mai mare, fiecare santier are parca familia lui de codrosi de munte bine stabilita prin zidariile complicate sau in stivele inalte de lemn. 













        Prin tot locul se pot zari puii codrosilor, negri-cenusii, fluturandu-si coditele mai mult sau mai putin lungi, mai mult sau mai putin rosii, dupa varsta.







 Cred ca e a doua generatie de pui. Cel putin asa ar fi in zona de deal. La munte insa viata e mai grea si nu bag mana in foc ca au putut ajunge la a doua ponta. In aprilie nametii cat casa apasau si inghetau aerul. Totusi la cat sunt de viteji si rezistenti codrosii nu m-as mira sa fie si la a doua ponta. 
        Se vede ca le merge bine. Au padurea de brad chiar langa ei, zeci de poieni inierbate ca loc de hrana si de joaca, si multe, multe cotloane in care sa-si stabileasca si ei "pensiunile". O stiva uriasa de lemne era adapost la mai multe familii. Familii intregi de adulti si pui zburataceau pe-acolo. Majoritatea erau speriosi. Am gasit si niste puisori mai curajosi, sau poate doar mai naivi, care au stat mai aproape si mai la vedere pentru a fi pozati. 





       Daca in partea a doua a capitolului dedicat acestei pasari am vorbit de un codros de munte ce incerca sa colonizeze litoralul marii, acum protagonistii sunt chiar niste codrosi de munte iubitori ai muntelui. 
        Si peisajul antropizat din inima muntelui  le place foarte mult, le ofera variante infinite de "stancarie", asa cum le place lor. 












       Am intalnit si codrosi de munte instapaniti peste stancariile adevarate ale muntelui, stancarii naturale sau "ajutate" de om, intr-o vasta cariera de piatra din Muntii Capatanei. Codita lor rosie flutura des dintre grohotisuri. Acestia erau insa mult mai salbatici, mult mai prudenti. Dadeau alarma vazand oameni apropiindu-se de pustnicia lor dupa care se ascundeau rapid dupa bolovanii uriasi pravaliti din belsug din versantul stancos. 




















       Desi e o pasare migratoare, o femela s-a hotarat sa ierneze pe Olt, sau cel putin sa intarzie pe-acolo pana in zilele de Craciun cand am observat-o. 
2017, sept.







10 comentarii:

  1. ce haioasa e ultima poza!
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, e o 'figurina" specifica codrosului de munte..Daca vezi vreo pasaruica negricioasa cu coada rosie uitandu-se la tine intr-un ochi si cu burtica umflata, atunci precis e un codros de munte.

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna
    ce am fotografiat eu se gaseste la
    http://pasari-iasi.blogspot.ro/search/label/Codro%C8%99%20de%20munte

    Sper ca am identificat-o bine, pentru ca am avut dubii la inceput, fotografiam numai femele

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, e codros de munte fara niciun dubiu. Si barbatus si femela...foarte frumoase pozele si blogul. Felicitari!

      Ștergere
  4. Multumesc, sunt foarte frumoase observatiile tale, citesc cu mare placere blogul tau. Cat depre codros, anul trecut nu era in zona (Valea Lupului - Iasi) in schimb auzeam drepnelele toata ziua. Din pacate anul asta nu au mai venit in zona, am vazut randunici in schimb. Toata vara mi-a fost dor sa mai aud strigatul drepnelelor, doar in Iasi in oras le-am mai vazut /auzit. Asta ma face sa ma intreb daca la anul o sa mai vad codros de munte pe aici. Dimineata e o placere sa ii auzi cum canta. De altfel identificarea lor am realizat-o accesand si bazele de date cu sunete pentru ca nu eram sigur ce e, era primavara si vedeam/fotografiam numai femele, masculi am vazut de abia la sfarsitul lui august.

    Dan

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, foarte bun Iasiul (orasul) ca loc de observatie. Am fost doar o data in Iasi, vreo doua zile si mi s-a parut fantastic..Muscarul gulerat (1) si codrosul de padure (1) sunt facute in Iasi..acolo erau si codrosi de munte. Pe langa Manastirea Golia era plin de drepnele, iesisera pe ploaie deasupra centrului orasului. Am trecut in graba, in doua zile cu ploaie si nor dar mi-a placut foarte mult Iasiul ca si loc de birdwatching..Cred ca iarna e cel putin la fel de interesant..
      Toate pozele tale sunt foarte frumoase dar cel mai mult mi-au mers la inima grangurul si capintortura..

      Ștergere
    2. Multumesc pentru aprecieri, calitatea pozelor este dictata foarte mult si de echipamentul fotografic. Ma uit cu jind la profesionisti pentru ca isi permit echipamente la care un amator ca mine doar viseaza. Marea majoritate a pozelor (cam 90% cred) sunt facute in gradina botanica din Iasi. Presupun ca nu ai apucat sa o vezi, iti recomand o vizita cand vei trece a doua oara prin oras. Are o suprafata destul de mare aproape de 100 ha, adica aproape 1 km patrat , are si un lac astfel ca se pot vedea tot felul de pasari. Mai sunt si alte locuri (si lacuri) prin jurul orasului sau alte parcuri mai mici dar gradina cred ca le intrece pe toate poate si pentru faptul ca are o mare varietate de vegetatie. Cat despre grangur e una din nereusitele mele as spune. E foarte greu de prins in obiectiv, cum te simte cum zboara 100m mai incolo si are un simt al observatiei iesit din comun, te simte el primul. Si e frustrant sa-i auzi cantecul si sa stii ca nu te poti apropia. Si l-am tot auzit in primavara/ vara. L-am si vazut dar totdeauna de la o distanta mult prea mare.

      Ștergere
  5. e posibil sa o fi vazut in Bucuresti?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, sigur. Codrosul de munte e din ce in ce mai prezent cam prin toate orasele, iar primavara in migratie apar destul de multi prin orasele mari din sudul tarii, inclusiv Bucuresti.

      Ștergere