Translate

luni, 10 iunie 2013

PIETRAR RASARITEAN - Oenanthe isabellina









       Pietrarul rasaritean este vizibil mai mare decat pietrarul sur. Prima impresie din departare nu te duce cu gandul la o vrabie ci mai curand spre sturz. Nu are chiar marimea mierlei si a sturzului insa nu e pasare mica. 








       Aceasta prima impresie de pasare marisoara ascunsa prin iarba m-a facut sa ma opresc brusc si sa incerc sa deslusesc misterul acestui pietrar mult mai rar intalnit decat cel sur.
      Este un pietrar ce traieste mai ales in stepele Rusiei si coboara, ajunge spre vest pana in tara noastra, sporadic si in numar mic. Mai ales in Dobrogea ajunge si cuibareste. Pe net am intalnit informatii contradictorii. Pe unele siteuri se spune ca Dobrogea ar fi limita vestica, pe alte siteuri apare ca traind si in anumite parcuri naturale din Oltenia , ca de ex. Rezervatia Buila -Vanturarita . Eu l-am observat in Dobrogea. ar fi interesant sa urmaresc sa caut in teren pietrari rasariteni in rezervatiile din zona de sud-vest avand in vedere ca sunt relativ aproape de mine (relativ , caci rezervatiile respective sunt destul de greu de patruns si colindat) .
        Pietrarul rasaritean are acelasi colorit ca si o femela de pietrar sur, insa cum spuneam este vizibil mai mare. Orice indoiala asupra identificarii mi-a fost spulberata cand am observat si perechea alaturi, pitita prin iarba si gata de fuga,ambele sexe avand aceeasi haina rosiatica. Atitudinea lor mefianta si sperioasa, dar si bucuria de a fi intalnit o pasare atat de rara, care abia indrazneste sa fie musafir pe meleagurile noastre m-a facut sa ma multumesc cu pozele prinse din departare. 
       Dintr-o singura intalnire nu pot trage o concluzie totusi e interesant ca am vazut acest pietrar rosietic la penaj atat masculul cat si femela intr-un peisaj un pic diferit de pietrarul sur, si anume intr-o rapa lutoasa, fara nuante de gri si alb date de vreun pietris, ci doar iarba ruginie de la vant si argile rosii.
       M-a  impresionat faptul ca stateau langa o vizuina ce parea sa fie locul lor pentru cuib, de aceea m-am indepartat in timp scurt. Probabil era o pereche de viitori parinti ce isi amenajau casuta. O imprumutasera de la unii din simpaticii lor vecini de vaioaga, popandaii. Ca si pietrarul rasaritean si acestia isi scoteau capul din pamant sau incremenisera pe loc intr-o vie curiozitate. 






       M-am multumit cu cateva scurte instantanee, un tatic-pietrar rasaritean pazindu-si intrarea in cuib, o mamica- pietrar, schitand un gest de fuga prin iarba, apoi, vazand ca nu se intampla nimic rau, s-a oprit , aruncandu-mi o privire peste umar. Plus cativa popandai si broaste testoase bonus, daca tot se uitau la mine.















      Si atat. Am trecut mai departe cu satisfactia unei intalniri deosebite. 
       Aprilie 2015, un mascul de pietrar rasaritean, foarte cantaret la apusul soarelui. Din pacate cantecul era acoperit in mare parte de vant si de zgomotul de motor al unui tractor cu trebuir pe campurile pietrarului. In Dobrogea.












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu