Translate

joi, 9 mai 2013

RATA CU CAP CASTANIU - Aythya ferina











       E atat de frumoasa marea de primavara incat nu te lasa sa dormi. Aurora diminetii i-a tivit deja in intuneric o margine incandescenta. 





Rasaritul soarelui din mare te cheama pe plaja cu o fascinatie niciodata ostoita. Poate de data asta globul mare si rosu va rasari chiar din unda marii, ca o sirena dintre valuri? Sau , ca intotdeauna, orizontul stacojiu se va strange intr-o mica geana de lumina, o mica portita deschisa in cer pentru ivirea Soarelui ?




       Dimineata e friguroasa dar linistita. Plaja e pustie si deocamdata imi apartine in intregime. Ce mi-as putea dori mai mult? Ma plimb si la dreapta am Marea iar la stanga am Lacul. Nisipul e alb si moale sub umblet.
       Rasare soarele. E multa lumina. O raza puternica a invaluit ca intr-un navod o barca de pescari. 





Cade pe apa, se sfarma in mii de cioburi si ma orbeste cu explozia ei. Aparatul reda cuminte si fidel excesul de lumina transformata in opusul ei.
       Barca se indeparteaza. Apar de niciunde si privesc la ea cai si calareti.




       Nu mai e plaja mea, e plaja cailor care se uita la mare, se intorc si pleaca. 



       Dar in continuare plaja nu mai e a mea. O lebada alba trece pe deasupra mea cu acel vuiet fantastic al vantului batut de doua aripi viguroase . Lacul parea sa fi ramas pustiu, un ochi de apa albastra, inconjurat de stuf auriu. O egreta timida s-a furisat adanc la adapost. Un erete a incercat sa zboare dar ceva l-a facut sa renunte. Lebada a plecat...a mai ramas cineva?
      Da, a mai ramas. Au mai ramas doua pasari care se dau peste cap si fac tumbe in apa. Sunt doua rate scufundatoare, o pereche. Se numesc rate cu cap castaniu. Si chiar au capul de culoarea castanelor tomnatice.

         Eu le zic mai mult" rate in trei culori ", asa se vad colorate, ca un steag in trei culori, prima treime - capul si gatul -  e castanie, apoi urmeaza un gri deschis, aproape alb in lumina, si la final, negru. Maron, gri si negru, ar fi niste culori reci, terne, mohorate daca nu ar avea stralucirea aceea argintie si vesela specifica penajului ratelor salbatice. Este o haina foarte eleganta si asortata, atat cu canoanele esteticii cat si cu canoanele supravietuirii in natura prin camuflaj. Trebuie spus ca doar ratoiul se mandreste cu aceasta haina tricolora, femela are un colorit maro roscat cu irizatii de gri inchis argintiu. Masculul are si ciocul albastru argintiu, uneori in lumina se vede alb. Rata femela are ciocul de culoare inchisa in perfecta armonie cu penajul. Ratoiul mai are si niste ochisori rotunzi si rosii, la femela ochii sunt de o culoare mai stearsa.






      Se scufunda foarte gratios, ca intr-un balet. Se hraneste cu vegetatia de la fundul apei si pentru asta se baga adanc in apa, la 1-2 metri, dar chiar si mai mult daca e nevoie. Sta sub apa circa 25-30 de secunde. Interesant, ca si la rata rosie, este ca prefera noaptea pentru hranire. Uneori si crepusculul sau aurora. De aceea, sculandu-ma de dimineata, am avut ocazia sa le vad hranindu-se si scufundandu-se. 


       

    Am mai vazut rate cu cap castaniu pe alte lacuri, insa in cursul zilei pluteau linistite pe apa, duse de valuri. Se odihneau, unele chiar dormeau cu capul sub aripa. Pe un astfel de lac dobrogean am avut si ocazia sa le aud caraind, un carait puternic si aspru. Din pacate vantul puternic a ruinat sonorul, acoperind caraitul ratelor. Am pastrat doar o mostra de sunet pe film.























         Fiind in perioada de pasaj nici nu stiu daca erau cumva doar in trecere  pe la noi sau intentionau sa cuibareasca. Un numar destul de mare ramane si la noi sa cuibareasca.






















       Cuibul si-l fac in stuf, pe plauri sau in scorburi de salcii batrane fiind bine captusit cu puf. Femela cloceste ouale, circa 8-10 oua maslinii deschis, timp de 23-26 de zile.





    Arealul ei preferat este zona de nord a Europei, zona Scandinaviei si mai ales a Rusiei. De acolo vin la noi iarna in numar destul de mare si raman pe la noi sau trec spre sud in functie de inghetarea apelor.
       Primele rate cu cap castaniu le-am vazut pe niste canale salbaticite din Balta Brailei. Erau timide si ascunse prin ramurisuri. Fugeau de cum ma vedeau. Doar un ratoi mai viteaz a iesit un pic din ascunzisul trunchiurilor de salcie insa dupa cateva secunde s-a facut si el nevazut.








   

Juvenili de rata cu cap castaniu













30 mai 2015, rate probabil cuibaritoare pe Olt. Alaturi de rata mare si rata pestrita, rata cu cap castaniu se mai afla intr-un oarecare numar si pe baltile de la Dunare.

























Un comentariu:

  1. Pai bietele rate sunt speriate mereu si nu doar de vanatori. Am vazut/citit ca in localitatea Vadu (Dobrogea - nu se specifica exact care Vadu) un cioban (ca un alt fel de vanator) intra in colonie cu cainii si lua pui abia eclozati si ii crestea apoi in gospodarie pentru hrana. Fusese pozat de un angajat al societatii ornitologice care s-a dat drept turist (asta povestea articolul). Am fost uluit! De ce sa cresti pui de rata cu cap castaniu pentru hrana si nu rate domestice?! Doar pentru ca sunt "gratis"?! Nu am inteles. Dar am inteles teama bietelor rate.

    RăspundețiȘtergere