Translate

luni, 20 mai 2013

MIERLA DE APA (2) - Cinclus cinclus






       Dupa cum spuneam mierla de apa este o pasare care ramane iarna la noi, stiind sa infrunte vremea grea. Nu stiu din observatii personale cum si unde isi petrece iarna aceasta pasare a apelor alpine.Drumurile in salbaticia muntilor sunt inchise de zapada si oamenii de rand nu mai pot patrunde in cazemata inghetata a cheilor si vailor apelor repezi de munte. Se pare ca unele mierle de apa coboara spre ses, unde iarna viscolita deseori incremeneste si ea apele. Eu nu m-am intalnit iarna cu mierle de apa in zona de ses. Cert este ca urca destul de repede in zona ei obisnuita de cuibarit astfel ca la sfarsitul lui aprilie un rand de pui e deja crescut si invata de la parintii lor sa-si castige traiul.


















       Mica vacanta de 1 mai mi-a permis o iesire in Rezervatia Buila Vanturarita, o foarte frumoasa zona salbatica din Muntii Capatanei, nordul Olteniei.Acolo am avut bucuria sa gasesc o mama, sau poate un tatic, care isi hranea puiul marisor si il invata sa caute hrana, sa pescuiasca, sa inoate in apele vijelioase de primavara.


      

Initial am auzit o mica galagie si data timpurie m-a dus cu gandul ca e o pereche in ritual de curtare. Da de unde!! demult de tot avusese loc nunta si dragostea si dragalaseniile intre soti...acum erau nici macar amintire..Nu mai era timp de amintiri.Puiul era deja mare, fometos, si se tinea cuminte dupa parintele lui, primind mancare si invatand multe lucruri folositoare.
        M-au lasat si pe mine sa ma uit la ei, eram si cam departe caci malul era foarte inalt, apa venea cu putere si acoperea zgomotele...si se mai lasa si seara adanca. Mierla adulta era numai harnicie si pricepere, inota pe sub apa, pe la suprafata apei, se scufunda in mijlocul celor mai vijelioase bulboane si iesea de-acolo cu bunatati in cioc, spre bucuria puiului . Acest pui, la fel de mare ca si parintele lui, pastrand insa acele striatii specifice juvenililor, se tinea doar pe margine, fugea repejor dupa mama, mai sarea din bolovan in bolovan ca sa fie aproape si sa vada cum anume se vaneaza si se pescuieste. Mama lui (ii voi spune mama dar putea sa fie si tatal, caci la penaj sunt la fel femela si masculul) a prins multe larve, insecte si chiar si un pestisor. Cred ca numele de pescarel negru e mai potrivit decat cel de mierla de apa. E un pescarel foarte priceput, scafandru, inotator, o privire foarte agera, vede pe sub apa, prin apa si cauta cele mai infricosate bulboane.
        Nu dureaza multe zile lectiile acestea. Daca la 1 mai puiul doar statea pe margine ca observator, acum , la doua saptamani, in mod sigur e la fel de viteaz si priceput ca parintii lui. Acestia probabil se pregatesc pentru al doilea rand de pui. Timp de un an se pare ca parinti si pui isi agonisesc hrana pe acelasi teren insa de la anul juvenilul va trebui sa-si intemeieze un nou regat, pe alt rau in jos, pe vreun rau frumos...Sau poate undeva si mai sus, in creierii muntilor acolo unde rareori putem patrunde.








 August 2013, in muntii Valcan, nordul Olteniei. In poze se vede bine membrana suplimentara de la ochi care ii protejeaza ochii de apa pastrandu-i in acelasi timp acuitatea vederii


















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu