Translate

luni, 27 mai 2013

CIOARA DE SEMANATURA - Corvus frugilegus














        Mie imi plac ciorile.
          Si nu zic doar asa, din spirit de contrazicere. Nu e cioara o pasare foarte frumoasa la infatisare, nu e nici foarte rara, in schimb e foarte desteapta. 







       In copilarie am vazut un filmulet documentar wildlife cu un pui de cioara crescut de mic si dresat care m-a incantat nespus de mult. Il chema Inky, dupa celebrul personaj de desen animat, si era cel mai bun si cel mai nastrusnic prieten. Aveam vreo 6-7 ani si nu mai tin minte multe detalii insa mi-a ramas in memorie drept cel mai simpatic si mai destept animalut de companie. Astfel ca nu mi-am mai dorit nici catel, nici pisoi, nici papagali...visul meu cel mai mare era sa gasesc un pui de cioara cazut din cuib pe care sa-l dresez si care sa fie la fel de ghidus ca eroul meu din filmul documentar.
          Dar... anii au trecut si eu nu am gasit niciun pui de cioara cazut din cuib. Am mai vazut eu alte animale dresate dar niciunul nu era ca Inky.  Intre timp oamenii de stiinta mi-au dat dreptate si au ajuns si ei la concluzia ca ciorile sunt cele mai destepte pasari . Si ca reusesc sa faca cu ciocul exact ceea ce primatele reusesc sa faca cu ajutorul mainilor. 




         
         La noi sunt cam trei feluri de pasari carora oamenii le spun generic "ciori", ba chiar 4 daca pun la socoteala si corbul dar acolo confuzia e un pic prea mare.  Una dintre speciile de ciori este cea numita " cioara de semanatura", cu penaj complet negru, cu cioc puternic de culoare cenusie, cu pene mai lungi atarnand pe la picioare fara ca acestea sa fie "incaltate" propriu-zis. Sunt ciorile cele mai comune si mai gregare, care sunt pretutindeni in jurul nostru, la orase, la sate, pe camp, la munte si la mare. Inca nu am gasit vreun habitat unde sa nu zboare si ciorile, le-am intalnit chiar si pe platourile de altitudine de peste 2000 m. Doar in padurile dese nu-i prea place si nu prea se intalneste, mediul ei preferat este clar cel deschis, cel legat de campurile agricole si localitati.











       Profita cat poate de mult de activitatile umane.  Unde se ara pamantul vin si ciorile de semanatura si strang cu ciocurile lor harnice si pricepute  tot felul de viermi, larve de insecte, insecte mari si mici, pui de rozatoare. Unii mai au impresia ca strang si ceva seminte de sub brazda, poate se mai intampla insa nu in asa masura incat sa compromita semanatura. Oricum, beneficiul enorm pe care il face campurilor curatandu-le de daunatori in toate anotimpurile copleseste cu mult micile ciupeli din samanta sau din recolta. 








       Un alt loc preferat de ciori e chiar in preajma noastra, in orase, in parcuri, la gropile de gunoi. Pentru tot ce arunca oamenii comestibil, ciorile pot sa gaseasca utilitate, consumand orice fel de resturi. 
       In mod normal populatiile de ciori erau tinute sub control de rapitoare, ulii porumbari, bufnite, soimi si altele. Cum rapitoarele au scazut considerabil, multe dintre ele fiind combatute si distruse chiar de omul nestitutor care a stricat astfel echilibrele naturale, populatiile de ciori par a fi numeroase si prospere. Cioara fiind o pasare foarte inteligenta a iesit invingatoare in lupa cu nesabuinta omului. 





       Dintre cele 3 feluri de ciori mie cioara de semanatura imi pare a fi cea mai raspandita sau vizibila la noi. Cuibareste in colonii numeroase, adevarate "orase de ciori", situate in pomi inalti, in general plopi, "sky-scrapers" innegriti de cuiburi supraetajate, dar si alti copaci. 








 Aceste colonii pot fi si in cranguri salbatice, dar si in parcuri, la marginea drumurilor, in localitati. Fac un zgomot mare la cuiburi, sunt galagioase, fiind si un numar mare de indivizi croncanitul lor se aude cu putere. 
       Am intalnit multe astfel de colonii dar am neglijat sa le fotografiez. Am cazut prada sentimentului general ca sunt privelisti prea banale si putin fotogenice. Si totusi am vazut si imagini desoebit de frumoase si poetice cu ciori care rupeau cu ciocul mladite verzi de salcie si zburau cu ele spre cer. Cum se apropiau sarbatorile de primavara, Floriile, Sf, Gheorghe, Pastele, parea o procesiune de inaripate din sfera ingerilor si fapturilor divine. Erau foarte poetice. Lasand insa poezia de-o parte era interesant cat imbold si ce mult le placea sa-si imbogateasca cuiburile cu ramurile acelea verzi si flexibile. Fiind aprilie, cuiburile erau demult facute, poate chiar cloceau de zor.



  

       

 Cred ca doar simtul estetic si al perfectiunii, al infrumusetarii si al imbunatatirii cuibului le facea sa munceasca cu atata pasiune la incununarea cuiburilor cu ramuri verzi de salcie.




       Desi nu sunt sfioase cu oamenii am observat ca aparatul foto le sperie, sau mai curand le face prudente si suspicioase. Daca te vad ca manevrezi obiecte suspecte indreptate spre ele zboara mai departe intr-un copac de unde continua sa te evalueze cam ce vrei si ce intentii ai. 





       Cand se lasa toamna adanca se observa uneori pe cer stoluri uriase de mii si mii de ciori zburand spre sud. Intotdeauna stiu ca intr-o zi sau doua se asterne vreme friguroasa, cu vanturi reci dinpre nord si nord est, cu brume si curenti aducatori de iarna. Sunt miile, zecile de mii de ciori din zona nordica ce coboara spre vremuri mai blande doar atunci cand suflarea arctica le goneste cu hotarare, fara sa le mai dea alternativa. Iarna la noi ciorile sunt insa o prezenta constanta, clima de la noi nu le ridica probleme. 










       Decembrie 2013, ciori de semanatura in stoluri mari pe camp impreuna cu stancute.














Septembrie 2015 , ma aflam in vizita la Timisoara si am inregistrat spectacolul ciorilor venind la culcare in centrul orasului. Nu am mai vazut ciori asa de multe la un loc in vreo alta imprejurare. Mie imi plac pasarile asa ca eu privesc de fiecare data la acest spectacol cu placere dar se pare ca multi timisoreni nu apreciaza maretia cardurilor de ciori. Filmuletul meu de pe you tube a aparut chiar a doua zi preluat in Opinia Timisoarei si a expus necazul timisorenilor cu ciorile. Ce sa zic, inteleg ambele opinii, are ceva coplesitor invazia de ciori si sunetele lor dar necazul de fapt e destul de minor zic eu, cateva banci (sau mai multe!)patate de gainat in parc , ceva zgomot. Dar pe fond eu raman la parerea mea ca sunt simpatice ciorile din Timisoara si eu personal le-am privit si filmat cu placere. Si observatia mea, spre deosebire de cea a primarului Robu in 2014 este ca in 2015 dadeau ora exacta la orele 19.30 si nu la 18.00. Si-au schimbat programul de lucru, stau mai mult pe campuri si vin mai tarziu acasa. Cat despre sunetele de soimi chiar ca nu le pasa, din turnul catedralei le privea un soim adevarat, l-am fotografiat si pe el, statea impreuna cu ciorile in buna prietenie!

http://www.opiniatimisoarei.ro/ciorile-din-timisoara-ca-n-filmele-de-groaza-noi-imagini-care-ti-dau-fiori-video/29/09/2015





      Strangerea ciorilor in carduri de mii de exemplare la apus in copacii din jurul catedralei a avut un sfarsit brusc la inceputul lui noiembrie.  Nu s-au rarit treptat-treptat ci pur si simplu au disparut intr-o buna zi fara urma. Probabil si-au gasit alte locuri de hranire si se aduna pentru somn in preajma acelor locuri. In ultimele lor zile de stat in Timisoara spectacolul devenise si mai impresionant intrucat nu-si schimbasera ora de venit in functie de lasarea mai timpurie a serii si efectiv aveau doar cate cinci minute de crepuscul in care soseau toate, din toate punctele cardinale, pentru a-si lua locul in copaci. 




Nu stiu unde, spre ce zari au disparut zecile de mii de ciori ce dormeau in septembrie si octombrie in centrul Timisoarei. Poate cateva se vor intoarce in perioada de cuibarire, cateva...o foarte mica parte. Poate vor reveni masiv in toamna urmatoare, legate probabil de vreo bogatie de recolta de porumb sau alte cereale in aproprierea orasului, in fertila campie banateana, adapostindu-se la culcare de vanatori si pasari de prada in inima orasului.
    Iulie 2016, pe canicula, in Lunca Dunarii, Dolj

















    Inceput de martie, 2017, o pereche de ciori de semanatura in ritual de curtare, insemnand oferirea unei ofrande de hrana urmata de un "sarut" indelungat, cioc in cioc, urmat de cateva alinturi.









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu