Translate

joi, 18 aprilie 2013

CALIFARUL ROSU - Tadorna ferruginea












      A inflorit mlastina.
        Mlastina cenusie si clisoasa, mlastina ce pare sa te inghita la primul pas mai temerar, a inflorit in zeci de nuferi mari portocalii.
        Asa se vede din zare, de la adapostul dealului uscat langa apa Dunarii strabatuta in oglinda de nori albi pufosi si iesita din matca.












        






      Totul a inceput cu o gasca salbatica. Cenusie precum bulgarii de primavara, pierduta intr-o balta de noroi, doar picioarele si ciocul roz ca niste lujeri tineri o dadeau de gol. De la gasca salbatica am inceput sa urmaresc siluetele fine, fantomatice parca, ale unor fluierari. Obisnuiti putin cu efortul de a distinge tonurile de gri miscatoare de cele imobile ale brazdelor de pamant si namol ochii mei au avut deodata o surpriza incredibila.Niste pete de culoare portocalie, stralucind ca niste flori mari in balta care inghitise nemilos o aratura minutios lucrata. Nimeni nu  mai are culoarea aceasta ruginie,portocalie, caramizie stralucitoare decat califarul rosu. O pasare foarte rara la noi si foarte frumoasa. O putem vedea cumparata pe bani grei ca sa decoreze si sa ne incante privirea pe lacurile din parcuri sau in gradini zoologice. In parcuri e o pasare frumos colorata si delicata, ca un obiect de arta exotic si rafinat.










In salbaticie insa e altceva, e simbolul stepelor si baltilor nesfarsite si fertile, al libertatii si necunoscutului. E mai ales o pasare surpriza. O pasare rara in Romania, aproape fusese pe cale de disparitie, o pasare pe care nu o intalnesti la tot pasul.O pasare ocrotita si declarata monument al naturii.






















       Acel imens camp arat intrat in imparatia apelor fara voia lui rasuna de sunete nemaiauzite.Credeam ca sunt gaste salbatice. Inainte de a vedea "nuferii" portocalii vazusem o pereche frumoasa in zbor.




























 In timpul zborului culoarea predominanta este cea alba, anvergura aripilor lasa vederii un alb prelung care fura vederea. Asezate la sol, albul se impacheteaza cuminte sub aripa lasand doar un mic triunghi vederii si portocaliul ramane sa predomine.Are si o mica oglinda stralucitoare verde,si capul alburiu.Masculii au un frumos colier verde in jurul gatului asortat cu oglinda.
       De fapt, culoarea aceasta stralucitoare, chiar daca nu pare, este tot o culoare de camuflaj. Daca ar fi fost soare, razele ar fi dat ochiurilor de apa exact aceasi stralucire ca a penelor de califar rosu. Campurile stepei coapte de vara, lutul rosietic, rugina ierburilor si tufisurilor - toate au aceasta culoare si califarii se pot ascunde mimand culoarea mediului inconjurator.
       Pe acel camp inundat am numarat in jur de 50 de califari,mai cu ochii,mai cu binoclul.E posibil sa fi fost mai multi,eu am fost doar la un capat mai accesibil al terenului. Era imposibil de patruns la ei, aratura mocirlita iti prindea piciorul pana la genunchi daca nu si mai mult si iti prindea kilograme intregi de noroi pe talpa. M-am bucurat sa gasesc un loc mai uscat sa pot patrunde spre o pereche insa degeaba, nu mi-au permis mai putin de 100 m si si-au luat zborul si mai adanc in "campul cu califari"








       Califarul rosu este o specie intermediara intre gasca si rata salbatica. De la gaste a imprumutat glasul si zborul linistit fara batai nervoase din aripi, un trup mai marisor desi zvelt si cu infatisare de rata.Astfel ca aspectul general este mult mai asemanator cu cel al ratelor. Dealtfel in engleza numele este de Ruddy Shelduck, duck, adica rata. Se pare ca numele romanesc de califar ar veni de la un cuvant grecesc care inseamna "bine imbracat" . 
       Frumos imbracate, insa mult mai pretentioase si decat ratele si decat gastele prin modul lor interesant de cuibarire. Desi sunt pasari de apa nu cuibaresc in stufarisuri ci pe uscat, in vizuini parasite, in rape, in orice cotlon si galerie pe care o pot oferi podisul si stepa accidentata. De aceea sansele de a o vedea cuibarind masiv si in alte zone decat cele sud-estice ale Romaniei sunt destul de mici deocamdata. Doar acolo are marile lacuri si lagune bogate in vietuitoare, moluste, insecte, viermi , plante acvatice in combinatie cu locuri pustii si propice cuibaritului.
       Sunt oaspeti de vara, sosesc la noi prin martie si pleaca prin noiembrie cand vremea devine cu totul neprietenoasa. Femela depune 8-10 oua in cuibul ei din vizuini si crapaturi, uneori foarte departe de apa. Micile ratuste se descurca din primele zile sa mearga prin arsita si terenuri accidentate si isi urmeaza mama cu stoicism oriunde e necesar.
      Dupa cum spuneam, o pasare declarata monument al naturii si ocrotita prin lege pe care sper sa o vedem mai des, cel putin prin Dobrogea, prin Delta, prin Baragan, acolo unde ar putea gasi tot ce ii trebuie.
         Aprilie 2014, 4 exemplare, doua perechi, tot in Dobrogea.














Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu