Translate

joi, 14 martie 2013

SFRANCIOC CU FRUNTE NEAGRA (1) - Lanius minor















          Sfranciocul cu frunte neagra, sau sfranciocul mic, este o specie de sfrancioc pe care eu am vazut-o mult mai rar decat pe cel rosietic. Il compar cu sfranciocul rosietic intrucat are mai multe asemanari de areal decat cu sfranciocul mare insa la penaj seamana mai mult cu acesta din urma.



       Este insa vizibil mai mic decat sfranciocul mare desi are acelasi penaj alb-gri-negru. Il deosebeste insa si o dunga neagra mai lata peste ochi care se lateste spre frunte si care trece pe deasupra pleoapei superioare a ochiului. La sfranciocul mare e o dunga constanta ca latime, partea superioara a ochiului iesind putin din cadrul acestei benzi si fiind subliniata de o dunga albicioasa. De asemenea, sfranciocul mare este net mai voluminos si mai lung, cu o coada mai lunga, cu mai mult alb la aripi, elemente vizibile chiar la distanta medie. 
       Exista totusi o deosebire intre masculul si femela de sfrancioc cu frunte neagra, fruntea femelei este mai putin neagra, are un negru intrerupt de zone gri in timp ce fruntea masculului e inconjurata cu o banda mare negru-intens.




       Celealte asemanari sfranciocul mic (lanius minor) le are cu sfranciocul rosietic. Sfranciocului mic i se mai spunea si sfrancioc de vara pentru a-l deosebi de cel mare, caci el cuibareste vara la noi, si vara isi prinde insectele si mica prada, pe timp de iarna disparand in tarile calde. Dar un sfrancioc "de vara" este si cel rosietic asa ca s-a renuntat. De asemenea, tot un sfrancioc "mic" este si cel rosietic de aceea s-a convenit sa i se spuna mai bine sfranciocul cu frunte neagra, aceasta banda mai lata pe cap fiindu-i specifica doar lui, in penajul de adult.
       Din ce am umblat eu mie mi  s-a parut un sfrancioc mult mai rar decat ceilalti. In Oltenia nu l-am zarit deloc niciodata, toate spatiile par a fi ocupate de sfranciocul rosietic. L-am zarit o singura data intr-un peisaj foarte pitoresc si specific lui, in Podisul Secaselor, undeva la granita dintre Sibiu si Alba. Un peisaj de dealuri si valcele intinse, rar calcate de om, cu arbori razletiti si cu arbusti si tufe pierdute intr-o mare de iarba. Am vazut in zona si sfrancioci rosietici, insa un anumit teren, langa un mic corp de padure era ocupat de acest sfrancioc mic.(mic in raport de sfranciocul mare nu in raport de concurentul sau fratele lui de vara, cel rosietic)





       Am citit ca exista o directiva care protejeaza si incurajeaza cuibarirea acestui tip de sfrancioc, in sensul ca terenul pe care acesta s-a asezat este incurajat sa ramana natural, fara pasunat si cultivare agricola ci in ecosistemul specific salbatic.Sper ca aceste masuri sa dea roade si sa putem vedea mai des acest sfrancioc. Eu cred insa ca o limita puternica in raspandirea lui o constituie concurenta cu sfranciocul rosietic care pare mult mai viguros. Nu stiu exact factorii care il fac pe rosietic sa fie mai de succes, in aceeasi zona a Secaselor, de exemplu, frecventa lui Lanius collurio era mult mai mare. Iar la mine in Oltenia, practic eu nu am observat sau nu am citit de nici o nisa pentru Lanius minor.Desigur e doar o observatie personala inca neaprofundata si insuficient controlata in timp si pe un spatiu suficient de larg. S-ar putea sa existe zone unde nisa lui Lanius minor sa fie foarte bine implementata si acesta sa se inmulteasca nestingherit.  
       Din ce am citit, in perioada interbelica era foarte raspandit si cunoscut de popor ca berbecelul-mic. Vara aceasta o sa ma uit special dupa el si sper sa pot adauga noi informatii si poze.
      31 mai 2014, am zarit multi sfrancioci cu frunte neagra in sudul judetului Dolj,  voi scrie o noua postare despre acesta specie.



2016. iulie, juvenil


























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu