Translate

luni, 1 aprilie 2013

PRESURA SURA - Emberiza (Miliaria) calandra

















       Eram pe un camp cu zapada si balti mari pe care solul nu mai putea sa le absoarba.



       30 martie 2013, o zi de primavara adevarata, adica primavara capricioasa si surprinzatoare,asa cum ii sta bine unei primaveri.Oamenii deseori tind sa perceapa primavara ca pe ceva caldut, imbietor si tihnit uitand de natura zbuciumata si contradictorie a acestui anotimp. Perioada a dezgheturilor navalnice, aducatoare de inundatii, perioada de zapezi si lapovite neasteptate cazute pe muguri si fapturi fragede, perioada de raze de soare inselanda-ne a vara. Perioada stolurilor de pasari rotite pe cer sau galagioase prin iarba, intoarse din lungi si epuizante calatorii
       Campul cu tufe, arbusti si mlastini trecatoare atrasese o multime de pasari, ciocarlani grabiti, o pereche de nagati tematori, stoluri de grauri, vinderei atenti la vanatoare.Urmarind pe cer un stol departat de berze

 un sunet puternic dar foarte dulce si placut mi-a atras atentia. Intr-un copac inalt, un stol de presuri sure, pasare pe care acum am vazut-o pentru prima data mai de-aproape.

















        

       

 Nu e o pasare foarte rara, dar din pacate nici foarte deasa. Am citit ca in partea de vest a Europei ar fi in scadere, in anumite locuri disparand cu totul. 











Are nevoie de campuri largi unde culturile sa alterneze cu portiuni mari de salbaticie.Are nevoie de aceasta salbaticie plina de insecte mai ales in perioada in care isi creste puii. Majoritatea pasarilor, chiar si cele granivore, isi hranesc puii cu insecte si viermisori, puisorii de la orice specie au nevoie de multa proteina ca sa poata creste.Dupa ce se fac puii mari, presura sura devine preponderent granivora, mananca tot felul de semincioare,cereale,fructe de padure avand din nou nevoie de acei arbusti, acele plante ruderale pe suprafete intinse care sa-i asigure viata, pe langa campurile cultivate.



       Acum stateau in pom preocupate cu cantatul. Susurau toate deodata, sub un cer schimbator. Ca la un semnal, o parte din ele au zburat deodata la cca 100 m distanta intr-un camp de uscatura, pierzandu-se complet in peisaj. Penajul lor imita perfect campul cu fire de iarba uscata, camuflajul e perfect .Doar ciripitul sonor si placut le mai dau de gol insa zborul lor zvacnit si brusc de pe loc le pune la adapost de orice eventual pericol. Stau mai mult in stol, doar in perioada cuibaririi se despart in perechi. Cuibul si-l fac pe sol si imita la perfectie culoarea habitatului. Pentru ca iarna campurile noastre le ofera inca destule semincioare si bobite de tot felul nu ne parasesc pe timpul iernii, cel mult se retrag mai la sud in iernile grele.









Sunr un pic mai voinice decat presurile galbene, si nu au o coada asa prelunga ca acelea. Desigur nu au nici culorile stralucitoare ale presurei galbene, de la distanta seamana cu niste vrabii. Totusi cu mai multa atentie se poate observa silueta mai masiva, e mai mare ca vrabia, si are si penajul altfel structurat la culori, tonuri de maro si cenusiu asemanator cumva cu cel al ciocarliei. Ciocul il are scurt si puternic, vazute de aproape sunt pasari foarte interesante si dragute.









        Aprilie 2013. Alta schimbare de impresie, ca si la ciocarlan. Lunca Dunarii a fost "ocupata" de presuri sure, cantand individual in fiecare maracinis, tufis sau mic arbust. Un susurat foarte frumos, si des, zone intregi cu presuri din 5 in 5 metri. Nelipsite pe toata linia Dunarii, nu mai zic in Dobrogea de sud.
























Daca in aprilie si mai masculul de presura sura este mai mult cantaret si poet, in luna iunie ritualul de curtare devine mult mai casnic si mai pragmatic. Acum etaleaza in cioc insecte voluminoase si apetisante, aratand femelelor atat bogatia de hrana cat si talentele lui in aprovizonare. Altii si mai buni soti si tatici ofera insecta intr-un ritual de mimare a cuibaririi, se aseaza intr-un loc vizibil , invitand femelele la al doilea rand de oua si de pui. Acest ritual este raspandit si la pasarile de curte, nu de putine ori, mai ales la inceput de vara, cocosul isi indeamna gainile la ouat si la clocit, asezandu-se pe cuibar si cotocodacind usurel. Am gasit un astfel de mascul de presura care la primele ore ale diminetii  se tot aseza pe pamant ca si pe un cuib, aratandu-si si ofranda de insecte in cioc. Ca si pentru vrabiile negricioase, cele mai bune insecte pentru ofranda rituala sunt lacustele si cosasii, mari, vii colorati, probabil si gustosi. Cei mai multi masculi la vremea asta prefera sa-si reia posturile mai inalte din primavara numai ca acum canta mai rar, cel mai des stau ca la expozitie, cu insecte in cioc.

 






 

 







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu