Translate

duminică, 31 martie 2013

OCHIUBOULUI (PANTARUS) - Troglodytes troglodytes


















       "Cu o floare nu se face primavara".
           Dar cu o randunica? Duminica 31 martie am vazut prima randunica pe anul acesta, o randunica solitara, zbura deasupra unui lac inconjurat de ceturi. 



Primavara a muscat din iarna si din zapada.Niste toporasi sfiosi au scos capul, numai ei stiu cum, de sub stratul de gheata.



Albinele sfidau suflarea rece a omatului si culegeau bogatia de polen a matisorilor de salcie, deveniti acum galbeni si pufosi ca niste puisori din felicitarile de Pasti.







         Ieri zapada acoperea toate campurile. Azi nu mai e nimic. O ploaie calduta a topit-o toata si a invaluit campiile si padurile in abur. 
        Astazi nu si-a mai scos capsorul din iarba uda nici pantarusul zarit ieri pe zapada. Nu degeaba germanii ii spun Schneekonig - "regele zapezii". Nu seamana el a rege, e micut de tot si codita scurta si indreptata in sus ii da un aspect simpatic, de pasaruica haioasa si independenta. Nu pare el a fi regele cuiva, poate intr-adevar doar regele zapezii pustii.


       Nu l-am vazut toata iarna. Ieri insa si-a facut aparitia, dorind parca sa onoreze cu prezenta lui ultima zapada imaculata din acest sezon.







       El poate a fost in padurice tot anotimpul rece.





Insa e tare greu de observat. Sta in cele mai dese si mai ascunse tufarisuri si hatisuri, misunand dupa mancare la baza acestora. Seamana exact cu o frunza uscata batuta de vant, cu codita rebela. 









   M-am bucurat mult sa-l zaresc pret de o clipa pe zapada alba de langa paraias. Cateva secunde pretioase cand as fi putut sa-l prind in ecranul aparatului si sa-i incastrez imaginea printr-un scurt declic. Aproape imposibil! se misca neincetat si are exact culoarea frunzelor si crengutelor aduse de suvoi.Am incercat sa-mi ascut o privire de vultur asupra lui, privire care surprinde si fixeaza miscarea si m-am ales cu o durere de ochi si o pacla pe vedere de la stralucirea zapezii. In doua, trei secunde a reusit sa se afunde in padurea plina de crengute si liane. In umbra tesaturii de copaci si tulpini impletite, cu capsorul tupilat de dupa o crenguta, a capatat si el curaj sa stea pe loc si sa ma priveasca curios. Ii zaream doar miscarea si cate un ochisor ivit strengar de dupa o ramurica sau dupa o frunzulita uscata atarnand fara speranta si batuta de vant. Am facut cateva cadre in orb, si la propriu si la figurat, asteptand sa observ acasa daca l-am prins sau nu pe domnisor in cadru. Deci, asa cum apare aici, atata a fost,era sa-mi pierd vederea scrutand dupa el zapada orbitoare . Tare neastamparat! si micut si mai are si numele de troglodytes, adica "cel care se ascunde in pesteri". Acum sa nu va imaginati cine stie ce pesteri, e vorba de "pesterile" din trunchiurile putrede cazute la pamant, de tunelurile din gramezile de crengi aduse de torenti si orice astfel de mici crevase in parterul padurilor dese. Acolo de fapt isi aseaza si cuibul.
















       Se pare ca iarna pantarusul, sau ochiuboului,cum se mai numeste, ar mai veni si prin parcuri.









      Zona Olteniei are totusi ierni destul de blande si pantarusii nu prea simt nevoia sa-si paraseasca crangurile in care isi petrec verile si in care cuibaresc. Se poate vedea si prin parcurile mari cu aspect de padure dar cel mai des se in padurile dese de la marginea muntilor, paduri cu arbusti si cu liane si cu zeci de soiuri de copaci. Sta mai ales pe marginea paraiaselor din aceste zone, desi nu e o pasare de apa, insa ii place vegetatia deasa si multitudinea de insecte in acele locuri. Mananca paianjeni, insecte mici si multe oua,larve si pupe de insecte. Cred ca are o 
privire foarte, foarte agera, gasind aceste minuscule fapturi in cele mai intunecate cotolane de padure si hatis. Le cauta cu o repeziciune uimitoare si le si gaseste rapid. 
       E usor de recunoscut de norocosii cu privire ascutita care il zaresc pe la baza tufisurilor: e singura pasare asa de rotunjoara cu o coada scurta indreptata in sus. E una din cele mai mici pasaruici de la noi din tara, alaturi de ausel si pitigoiul codat.











Decembrie 2013, inainte de rasaritul soarelui





8-9 februarie 2014



miercuri, 27 martie 2013

CODROS DE MUNTE (1) - Phoenicurus ochruros











       S-au intors din migratie si codrosii de munte. 

Doar ca se pare ca unii dintre ei s-au facut acum codrosi....de oras, si inca oras de campie. Am vazut ieri pe ninsoare o pereche de codrosi cautand de zor mancare prin iarba dintre cladiri, dar mai ales printre crapaturile betoanelor, probabil diverse insecte amortite de frig. Ei si cu o pereche de sturzi cantatori,oaspeti neobisnuiti in peisajul de cartier cu blocuri si parcari de masini dar si cu ceva spatiu verde intre ele.





Codrosii mergeau repede-repede prin iarba inzapezita insa preferau aleile de beton culegand de-acolo cu cioculetul mic si ascutit diverse bunatati. 








Codrosii mananca foarte multe insecte, doar spre toamna incep sa se uite si la fructe de padure.

       Spre orase se pare ca ii atrag oportunitatile de cuibarit,cuibareste in poduri parasite, in turle inalte. Zona lui salbatica predilecta ar fi cea de munte unde cuibareste in pereti de stanca .Se pare insa ca locuintele oamenilor , mai ales cele inalte, monumentale, gen biserici, blocuri, vile inalte, seamana cumva cu muntii de stanca si pietrarie din natura.
       Eu am vazut foarte des codrosi de munte in preajma manastirilor din zona de deal-munte bine impadurita.
       Aproape fiecare astfel de manastire inconjurata de padure si poieni avea perechea ei de codrosi de munte.
       Manastirea Nicula, urcata sus pe dealuri la marginea unei paduri batrane avea codrosii ei cautand insecte prin pajistea larga care gazduieste unul din celebrele pelerinaje ale tarii.





       Manastirea Stanisoara , o manastire foarte pitoreasca situata sus pe munte,la poalele Coziei valcene, avea desigur codrosii ei. 





       Foarte raspandit si in Moldova, la splendidele manastiri din acea zona am vazut chiar mai multe perechi intr-o pajiste, livada, semn ca mancarea si locurile de cuibarit sunt din plin acolo.

















       Am ales doar cateva exemple din toate regiunile tarii. In Dobrogea nu ma pot pronunta, nu am vazut insa nici nu am fost prea des in padurile dobrogene, e neconcludent.
       In general am vazut codrosii la manastirile cele mai pitoresti, asezate aproape de munte, de dealul impadurit, inconjurate de multa vegetatie, cu un regim bun de umiditate si desigur insecte si fructe de padure, hrana de baza a codrosilor.

       Cea mai deosebita intalnire cu codrosul de munte a  fost insa cea de la manastirea Turnu din muntii Coziei aproape de Defileul Oltului.













 Acolo o pereche de codrosi isi facuse cuibul chiar in biserica, intrau si ieseau fara probleme pe un mic geam spart al unui luminator situat in bolta si isi hraneau puisorii cu mare spor. Biserica era construita cu coloane foarte inalte, pictate, sculptate si deasupra acestor opere de arta si arhitectura isi gasise un frumos spatiu o pereche de codrosi. M-a uimit viteza cu care intrau si ieseau sa-si hraneasca puii, practic non-stop. Venea cand mama cand tatal, era probabil o plenitudine de insecte in jur si le prindeau in zbor precum randunicile sau muscarii.Altii le cauta pe pamant, sau pe ziduri, se descurca in orice situatie.  Manastirea avea si un iaz mare care tinea umiditate, am observat ca umiditatea aduce dupa sine un numar mare de insecte ce intra in meniul codrosului.


     

 Dupa cum se observa si in filmulet masculul difera de femela, e si un pic mai mare insa penajul e net diferit, are o culoare negru inchis frumos asortata cu o codita rosie pe care si-o zbate deseori in felul codobaturilor.Femela e mai finuta cu o culoare delicata cafenie sau gri, depinde mai ales de lumina in care e vazuta, o culoare mult mai stearsa deci. Are si ea coada rosie. Coada este rosie pe dedesubt iar pe deasupra este bordata cu rosu longitudinal.
E destul de usor de recunoscut dupa aceasta codita care se vede rosie de departe si pe care o si misca nervos.
       Intrucat coloana care sustinea cuibul era mult prea inalta nu am putut vedea deloc puii, se pare ca sunt foarte draguti, mancaciosi si cresc repede.
       Am vazut codrosi de munte si la altitudini de  peste 2000 de metri , alaturi de fasele de munte si brumaritele de stanca. Acolo gasesc locuri naturale de cuibarit, in orice deschizatura facuta intre stanci, intre bolovani mari, iar hrana si-o gasesc cercetand pajistile alpine nesfarsite.Acela este mediul lor natural de unde isi trag si numele insa in ultimul timp au inceput sa cucereasca tot mai mult "muntii" artificiali construiti din piatra si beton de oameni chiar si la campie, dovada codrosii de munte vazuti ieri. E posibil insa si sa fi fost in pasaj si sa sa nu ramana sa cuibareasca in oras, trebuie sa mai tin sub observatie problema.







completare
               Azi 27 martie nu se mai vad bietii codrosi , sper sa treaca cu bine peste momentul acesta de iarna. De o zi intreaga ninge aproape  neintrerupt, cu fulgi mari si desi, zapada si frigul incepe sa cuprinda fara sa glumeasca intreaga natura. Pentru pasarile mai putin rezistente la iarna si proaspat sosite din migratie epuizate de forte trebuie sa fie un moment cumplit.
 Mugurii abia mijiti sunt cuprinsi acum cu strat gros de zapada

  Stratul de nea de pe iarba, pomi, acoperisuri a crescut considerabil




 Bietul cuib de cotofana abia daca se mai zareste sub troian, cu closca prinsa dedesubt.
 Cotofana e  totusi o pasare robusta care stie ce inseamna iarna grea. Ma ingrijoreaza insa soarta micilor pasarele venite dupa sute si sute de kilometri si aterizate "acasa" intr-un astfel de infern alb. Cum ar fi codrosii de munte sau pitulicile pe care abia le-am vazut sosind.. O perioada  foarte grea pentru aceste pasarele.