Translate

luni, 18 februarie 2013

SORECAR COMUN - Buteo buteo

















       O pasare rapitoare de talie mijlocie. Dimensiunile pot varia insa intr-un interval destul de mare. Ca si la alte rapitoare femela este mai mare decat masculul. Totusi diferentele par sa fie mari nu numai in raport de sex ci pur si simplu de la individ la individ.
Si penajul variaza mult, au un colorit brun de diverse nuante amestecat cu alb mai mult sau mai putin.





















       Nu orice rapitor de culoare maron zarit in zbor sau pe vreun suport oarecare este sorecar comun dar cea mai mare probabilitate inclina spre acesta. Ca si criteriu general de recunoastere pentru mine este "colierul"alb de pe piept. Daca penajul este predominant cu alb pe partea anterioara acest colier pare maron, daca este un exemplar inchis la penaj, colierul este alb. De la distanta, exemplarele cu mult alb pe piept pot parea sorecari incaltati insa capul inchis la culoare, fara alb in jurul ciocului si al ochilor plaseaza pasarea in randul sorecarilor comuni. Cel putin astea-s criteriile folosite de mine in teren,nu sunt infailibile.




























       Sorecarii pot fi observati destul de des, mai ales in timpul calatoriilor cu masina cand strabatem rapid terenurile lor de vanatoare.




 Asa cum le spune si numele vaneaza aproape exclusiv soareci de camp, desigur si alte mici vietati din spatiile deschise daca are ocazia. Sunt foarte folositoare. Iarna par a fi mai multi intrucat vin exemplare nordice si ierneaza in Romania, vara insa numarul lor se stabilizeaza in  de populatia de rozatoare.




       Cei mai multi mi-au parut a fi prin Dobrogea, acolo unde am vazut si un foarte mare numar de rozatoare, mai ales popandai dar si alte soiuri de soareci si sobolanei de camp.Acolo am vazut si o scena foarte simpatica cu un grup foarte mare de sorecari care mergeau cuminti si greoi dupa tractor pe masura ce tractorul intorcea brazdele.
       Desigur pot fi si alte zone cu frecventa mare de sorecari, nu am cutreierat toate campurile patriei.In general insa ii vad singuratici, un sorecar-un  teritoriu. Rar, in anumite campii izolate, am vazut mai multi laolalta. Ca sa se poata sustine au nevoie ca teritoriul lor de vanatoare sa aiba anumite dimensiuni si nici sa nu fie deranjati.
       In zbor planat am vazut deseori perechi. Pe cerul de februarie si martie se pot observa uneori, cu putin noroc, grupuri mari de sorecari venind de la iernatul in zonele sudice. E adevarat ca trebuie un ochi versat care sa-i identifice la inaltimea la care planeaza si e posibil sa fi vazut si alte rapitoare intorcandu-se din migratie. In carti scrie ca sorecarul comun este o pasare migratoare care ierneaza in Asia si Africa si soseste inapoi in martie.Eu cred totusi ca o mare parte sunt sedentari, cel putin in sudul tarii.Iarna vad prea multe exemplare de sorecar comun si nu cred ca sunt toti veniti din nordul indepartat.Majoritatea cred ca sunt sorecarii locali. Anul acesta cel putin nu exista padure, padurice sau bucata de campie fara sa fie supravegheata de sorecarul ei.







       Sunt foarte precauti si au un vaz excelent. Masinile in mers nu-i deranjeaza si ii poti observa foarte aproape de strada.Cum opresti masina insa a si plecat. Rareori am avut timp macar sa reusesc sa dau geamul jos. La mersul pe la marginea padurii e destul de greu de surprins, te aude si te vede de departe si zboara la distante de minim 300 m. Nici pe ploaie sau ceata nu sunt mai putin alerti. Se tem de om si bine fac. Desi e interzisa vanarea lor am citit ca multi vanatori le-au  pus gand rau, au falsa impresie ca le vaneaza cate un iepure si nu mai apuca ei sa macelareasca nu stiu cate zeci de exemplare. Eu ma indoiesc ca vaneaza iepuri si mai ales ca iepurii se lasa vanati de o pasare specializata strict pe soareci de camp.
       Oricum natura e aspra cu sorecarii, nu-i lasa sa se inmulteasca peste masura, sunt imediat limitati de lipsa hranei si mor pe capete. Nu pot sa spun ca imi petrec iarna plimbandu-ma pe camp prin zapada si noroi, totusi in rarele mele iesiri am si vazut doi sorecari morti, banuiesc ca sunt zeci si sute de astfel de nefericiti pe care i-a rapus foamea si frigul.


       Cuibul si-l face bine ascuns in paduri, in arbori inalti, pe stanci,etc.Eu nu am descoperit pana acum vreo pereche de sorecari la cuib.In poze si in clip apar diversi sorecari care au stat un pic-un pic mai la indemana in 2012 si iarna 2013, fiecare cu frumusetea si penajul lui, unii mai mari, unii mai mici...in cele mai diverse peisaje - totusi predominant liziera de padure cu un mare camp deschis alaturi. In clip apar si doua frumoase caprioare,mai curand capriori, surprinsi in timp ce alergam fara prea mare succes dupa un sorecar istet. 






























      Martie 2015, pene de sorecar intr-o padure de langa Dunare, cazut victima. 







Aprilie 2015, posibil subspecia Buteo buteo vulpinus








aprilie 2017



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu