Translate

sâmbătă, 26 ianuarie 2013

POTARNICHEA - Perdix perdix



       Afara ninge hotarat. Ar fi un week-end bun pentru noi intalniri cu pasari. Pe ninsoare stau linistite si mohorate pe crengile copacilor cu ciocul in pene, zburand doar pentru strictul necesar. Dar oare noi nu facem acelasi lucru? Iata motivul pentru care in loc sa adaug vreo noua " aventura" cu vreo pasare stiuta sau nestiuta prefer caldura camerei si depanarea unor amintiri mai vechi.
       O pasare pe care am vazut-o mai de-aproape pe zapada a fost potarnichea. Mai vazusem stoluri de potarniche din fuga masinii sau a trenului. Penajul lor pare " una cu pamantul" - doar cand se ridica in zbor se zareste o dunga aramie la spate. Un zbor brusc, imprastiat, asa cum e si expresia "au zburat ca potarnichile". In caz de pericole (si nu sunt putine) stolul de potarnichi zboara imprastiat spre toate zarile derutand pe urmaritor. Primavara, vara stau in pereche insa iarna se aduna in stoluri mai mari cautand puterea de a rezista in numar si experienta.
       Intr-o miriste oarecare din Oltenia am zarit un stol mare, frumos profilat pe o zapada de jumatate de metru. M-am apropiat cu prudenta ca sa nu le sperii. Fiind in camp deschis eram doar la buna lor intelegere. Credeam ca vor zbura deja de la oprirea masinii dar nu a fost deloc asa. Am inceput sa inot in campul de zapada ce-mi ajungea la genunchi incercand o apropiere mai propice observatiei si fotografiei... Frumoase exemplare..unele ocupate sa dezgroape plante uscate de sub nameti, altele dormitand pe zapada, altele indeplinind ceea ce parea o munca de santinela.La fiecare 10-15 pasi greoi ai mei santinelele sunau o retragere cu un zbor de 10-15 falfairi de aripi mai in spate. In fine, m-au suportat ce m-au suportat pana au decis ca nu ar fi rau sa se mute temporar intr-o valcea pe la 500 m mai departe unde abia le mai zaream, sau aveam impresia ca le mai zaresc, ca pe niste puncte.
       Desi era un frig de crapau pietrele ziua era linistita si zapada cuminte asternuta pe camp.Am citit ca potarnichile sufera foarte mult din cauza viscolelor care le acopera si le prinde sub troian ca intr-o avalansa a mortii. Iarna este un anotimp tare greu pentru potarnichi insa ele nu se indura sa ne paraseasca pentru tarile calde asa cum fac prepelitele sau ciocarliile campiilor noastre.






























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu