Translate

joi, 24 ianuarie 2013

GRANGUR - Oriolus oriolus
























       O pasare care mi-a incantat copilaria. La bunici, in vacantele de vara, era nelipsit din nucul mare din mijlocul curtii.




















 Un glas inconfundabil, un fluierat simpatic si original. Momentul de gratie era cand reuseam sa-l zaresc prin frunzisul des si intunecat al nucului. Stralucea ca un bulgare de aur. Masculul e deosebit de frumos, galben stralucitor.





















    Il aud si azi destul de des in natura, mai rar am ocazia sa-l zaresc in toata splendoarea penajului sau. E timid, e sperios, sau doar smecher si stie sa se furiseze extraordinar de bine.  
















      
         

    Vara trecuta am desoperit o "dumbrava minunata" care rasuna de cantecul grangurilor. Multi, incredibil de multi. Familii intregi care-si invatau puii la zbor, sau ceva asemanator. Parea o petrecere secreta a grangurilor pe care eu, cu insistenta mea de a-i admira mai de-aproape, am spart-o. Am urmarit cativa granguri in padurea deasa dar se ascundeau nespus de bine, penajul lor fiind identic cu cel al frunzelor in bataia soarelui.
       Cele doua cadre pe care le am de acolo sunt doi pui, doi juvenili, surprinsi la inceput in liziera padurii unde se tinea "petrecerea grangurilor". Primul pas facut spre ei m-a costat imprastierea lor prin padure si pierderea lor din vedere. Mai continuau sa fluiere  ademenitor din desisuri dand o sonoritate "tropicala" acelei paduri din podisul ardelean.








        Exista cateva diferente de penaj intre masculi, femele si juvenili. Sa-i luam pe rand, in ordinea cronologica a schimbarii penajului. Juvenilii au culori mai terne, in general verzui dar si cu tente cafenii, asortate cu striatiile puternice de pe piept. Femelele tinere au si ele un penaj asemanator juvenililor, totusi, incep sa faca tranzitia spre penajul masculului, galben stralucitor. Femelele tinere, au tenta verzuie marcata in penaj, si tot vizibile sunt si striatiile de pe piept, mai slabe insa decat la juvenili. Aripile sunt cafeniu inchis. Pe masura ce inainteaza in varsta, penajul femelei pierde tenta verzuie si devine si ea galben aurie, doar pe piept ramane de o culoare albicioasa, uneori batand inspre verzui, alteori inspre cafeniu sau inspre crem, depinzand de conditiile de lumina.





 Masculul are penajul cel mai indraznet, penaj de pasare tropicala, fiind galben intens atat pe piept cat si pe partea dorsala.










 Aripile le are negre, contrastand puternic cu galbenul general. Grangurul este dealtfel provenit din Africa, el raspandindu-se spre nord, spre Eurasia, unde vine ca sa cloceasca. Este  o pasare strict migratoare.














     6 septembrie 2015, in Lunca Dunarii, doi granguri masculi pe teritoriile pe care le cunosc din vara, inca nu plecasera.

6 comentarii:

  1. Da e una din păsările care nu e deloc curioasă în privința omului, cum îl vede cum pleacă. De aceea e greu de fotografiat, alte specii mai zăbovesc curioase la apariția noastră dar grangurul e foarte precaut, zboară imediat ce te vede, cred că doar o pândă ar rezolva problema.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ntr-adevar. Ma si miram de unde atata disperare si spaima de om pe aceasta pasare frumoasa si destul de iubita la noi.Am citit intr-un articol recent pe National Geographic ca mii si mii de granguri sunt vanati fara crutare in timpul migratiei in tarile Africii de Nord unde au reputatia de a avea carnea cu proprietati afrodisiace..Aiureli, desigur..Cert e ca sunt vanati masiv, cu laturi, cu plase, cu clei, cu pusti, de toata lumea, oricine are voie sa vaneze stolurile migratoare iar grangurii sunt vanati in mod special, din diverse motive, unul mai stupid ca altul..Pacat, o pasare atat de frumoasa, ca penaj si glas, si inofensiva

      Ștergere
    2. Asta nu stiam. Acum se leaga lucrurile, e si normal sa nu aiba incredere. Pacat, cred ca nu o sa mai insist nici eu prea mult, macar aici sa nu fie stresate saracele. Nu o data m-am intrebat cat de mult le deranjez cu insistenta mea de a le fotografia cat mai de aproape.

      Ștergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. ai dreptate cu faptul ca sunt sperioase, dar de o saptamana, o pereche de garnguri isi face cuib intr-un nuc de la poarta mea, am reusit sa fac cateva poze(mai mult de amator) si le-am postat pe sunphoto.ro pagina mea anamariab.
    Imi plac f, mult si ca aspect si cum canta, melodios si puternic si te intreb unde as mai putea gasi date despre ei, cum mananca si ce, cat timp isi construiesc cuibul, cat timp depun oua si cate, cat timp dureaza eclozarea, si cresterea puilor...
    Eu o sai urmaresc oricum, daca nu se vor speria de noi, dar mi-ar prinde bine si niste info
    daca poti sa m-a ajuti iti multumesc(am facut o pasiune pentru ei)

    RăspundețiȘtergere
  4. Salut, scuze de intarziere, pe vara intru destul de rar pe net. Interesant, am observat ca grangurii au o mare preferinta pentru nuci , mai ales prin sate, cel mai mult e interesat de nuc, si pentru a cuibari, si pentru a canta. Probabil pentru ca e inalt si stufos, umbros, asa cum pare sa-i placa grangurului. Grangurii scot un singur rand de pui, in general i-am vazut cu doi, maxim trei. Deja prin mijlocul, sfarsitul lui iulie se invata la zbor.Grangurii sunt pasari migratoare, pleaca de la noi prin septembrie. Am citit ca in calatoria lor spre Africa sunt foarte vanati in anumite tari, unde sunt considerati ca afrodisiac. Cred deci ca e foarte bine daca puii vor invata sa fie speriosi si rezervati fata de oameni.Din copilarie mi-aduc aminte de la bunici ca vedeam foarte des si de aproape grangurul intrucat venea sa cante in cei trei nuci mari pe care ii aveau in curte.Sunt intr-adevar pasari foarte frumoase.Poti sa citesti multe despre ei pe net dar cele mai sigure informatii vor fi obtinute prin obervarea directa, felcitari pentru cuibul si prezenta lor atat de aproape de tine!

    RăspundețiȘtergere