Translate

marți, 29 ianuarie 2013

CUCUL (1) - Cuculus canorus
















    






       Venirea definitiva a primaverii e pecetluita in fiecare an de silaba melodioasa a cucului. "Cu-cu", "cu-cu!", un sunet limpede si patrunzator - si stii deja ca padurea e inverzita, iarba sclipeste de flori si fluturi.

     
       Multe povestioare si superstitii sunt legate de acest cantec familiar. Ori legate de ani de trai bun, de ani pana la casatorie ori, mai nou, legate de ...portofel. Se spune ca e bine sa te prinda cantatul cucului cu bani in buzunar si atunci trebuie sa pui repede mana pe portofel si sa-l scuturi de cateva ori. In ce scop? desigur, ca sa ploua cu bani in anul respectiv...Dar astea sunt mai mult observatii despre mentalitatea oamenilor decat despre pasare.
       Exista si legende si povesti mai vechi despre cuc si leitmotivul acestora este singuratatea cucului.Cucul s-ar fi pierdut de fratele lui geaman, de pereche sau de semeni si ii striga pe nume neincetat.
       Cucul a fost perceput ca o pasare stinghera, singuratica. Un burlac inrait si o independenta pe stil modern, fara grija de cuib si pui. Intr-adevar e binecunoscut faptul ca aceasta pasare e singura faptura inaripata de la noi care isi pune ouale in alte cuiburi si isi da puii "in plasament" altor specii. Nu voi face referiri pe larg la acest aspect intrucat niciodata nu am avut sansa sa observ personal ceva legat de depunerea si clocirea oualor. Nici pui de cuc nu am vazut.
       Ce am vazut interesant a fost "Dealul cu cuci".
      Era o calatorie de primavara in Valea Muresului, acolo unde dealuri nesfarsite aluneca in trepte spre malurile marelui rau.



Unele din aceste inaltimi poarta ruine romantice de cetate.



Alteori sunt imblanzite de oameni si indeletniciri ancestrale. Turme de  oi , roiuri de albine, se instapanesc printre pajisti, vii si tufisuri scunde.



   Urcam pe un astfel de deal pe o vreme de moina. Nori josi ascundeau varfurile dealurilor, mai ieseau si raze de soare insa mai mult turna de sus cu stropi marunti. In zari, prin tufisuri se observau zborurile scurte ale unor pasari ce pareau a fi un fel de vinderei.
    Am auzit deodata langa mine un strigat ragusit, infundat, gros, de nerecunoscut - "cu-cu", "cu-cu"...Nu stiu de ce, auzit de-aproape , cantecul avea cu totul alta sonoritate decat cea limpede ce ne vine  dinspre padure.Am inceput sa caut cu ochii si am vazut un cuc zburand la cativa zeci de metri in urma. Cu mare surprindere am realizat ca siluetele acelea ce se zareau prin aburii ploii erau o multime de cuci si nu vinderei sau altceva. In raza mea vizuala, fara sa fac vreo miscare, am numarat vreo 7. Se "jucau", se urmareau intre ei prin tufisurile scunde. Nu stiu ce faceau acolo atatia cuci laolalta. Poate erau ritualuri de imperechere, nunti si logodne de cuci. Poate era un mic grup proaspat sosit din migratie si faceau un popas inainte de a ajunge la alte taramuri cu adevarat ale lor. Dupa cum pareau sa interactioneze si sa se caute unul pe celalalt parea un ritual de construire a perechilor. Oricum m-a mirat numarul mare de cuci pe acel deal deschis in bataia vantului si a ploii.
       Pozele sunt facute de la o distanta destul de mare.Degeaba incercam sa ma apropii de doua exemplare (o pereche?) mai la indemana mea. Oricati pasi as fi facut spre ei imediat ce incalcam "distanta regulamentara" zburau mai in spate, pe alt tufis.
       A fost ceva de neuitat. Macesi si porumbari cu cuci jucausi ma inconjurau din toate punctele cardinale, o amintire deosebit de frumoasa.





















  Iunie 2014, 














30 august 2015, Oltenia










6 septembrie 2015, acelasi cuc fotografiat cu o saptamana in urma, in aceeasi locatie, nu plecase inca.

Mai 2016,











28.04.2017







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu