Translate

joi, 31 ianuarie 2013

FUGACI PITIC - Calidris temminckii











       O pasare nordica, ce cuibareste in tundra si taigaua arctica prin mlastinile ei nesfarsite si pustii. La noi este ceea ce se cheama o pasare de pasaj, face popasuri de primavara sau toamna in drumul ei spre cartierul de iernare,respectiv de cuibarit.
       Am citit despre ea ca ar avea un interesant obicei de cuibarire -o femela depune oua in doua cuiburi,construite cu"soti" diferiti, pe teritorii diferite. Un cuib va fi clocit de femela si un altul de mascul.In general femela ramane pe teritoriul celui de-al doilea sot, in timp ce primul sot devine "al doilea" pentru o alta femela pe care o primeste pe teritoriul lui in timp ce el cloceste ouale de la prima "sotie".Interesant si complicat,nu? Dar astea sunt obiceiuri de-ale lor prin Scandinavia si alte locuri unde isi duce traiul. La noi doar trece in pasaj odihnindu-se in primavara in diverse locuri propice modului ei de hranire.
       Ma aflam in zona Galatiului la varsarea Prutului in Dunare.

Drumul oferea o perspectiva minunata asupra raului moldovean desi cerul era innorat si, bineinteles, statea sa ploua.Lunca Prutului se lasa in jos fata de acele dealuri accentuat argiloase pe unde era agatata soseaua, la adapost de umiditatea fertila a luncii. La o distanta apreciabila de minim 300 m incepeau sa se zareasca primele pasari limicole, pasari ce-si cauta hrana prin malul umed.Am oprit si am inceput sa fotografiez umbrele distante ale unor fugaci. O masina alba mare s-a ivit din senin si a inceput sa ma ia la intrebari ca oare ce fotografiez  eu pe granita cu fratii nostri din Republica Moldova?  .."C-o fi , c-o pati...fotografiam niste fugaci, sa traiti!"....Niste ce???Fugaci pe granita?.. aoleu..pericol...
Partial glumesc, partial nu..Mi-au spus politicos sa ma las de fotografiat Prutul sau orice barza, cioara, fugaci sau cotofana care se preface ca zboara spre Prut intrucat nu am voie sa iau imagini cu republica Moldova in zare. Am oftat cu resemnare si mi-am bagat aparatul  la arest in tasca, el ,aparatul, destul de fericit  in sinea lui si mandru nevoie mare ca fusese confundat cu un profesionist al tehnicii militare de spionaj.
       De ciuda si doar ca sa incalc consemnul am furat cateva cadre cu telefonul ca sa am o mica amintire de la primul lac cu fugaci vazut vreodata (plus cateva sate pe colinele Moldovei de dincolo de Prut,sic!).


A fost ceva cu totul neasteptat, la Dunare pe granita cu Bulgaria poti sa fotografiezi pana cazi jos, nu te deranjeaza nimeni. In fine, m-am conformat ca nu am avut incotro. 
Drumul era pustiu, doar in posesia masinii mele si a masinii de patrula care parea sa aiba unghi  de vizionare si supraveghere de peste tot.
Am avut mare noroc ca am mai gasit o mlastina cu fugaci, de data asta langa un sat cuminte, nepatrulat si fara vedere la Prutul cel misterios si vajnic aparat.
Namolul si ploaia nu mi-au permis sa ajung mai aproape de ei dar ce alta atmosfera poti sa speri pentru o pasare a mlastinilor scandinave? Sunt pasari foarte micute, printre cele mai mici limicole. Fluierarii, batausii se vad toti mai mari si mai inalti decat fugacii.



    Un fugaci pitic alaturi de un fugaci mic, Calidris minuta.





























Nu am avut timp sa ma uit prin binoclu, am incercat sa merg prin namol spre ele insa am renuntat de frica sa nu zboare in timp ce as fi inotat prin acele crevase de pamant moale. Mici si preocupate sa caute cu ciocul diverse insecte si nevertebrate minuscule care traiesc in malul cleios. Ploaia care imi intra in oase nu mi-a permis sa stau mult timp sa le observ asa ca am plecat mai departe lasandu-le in continuare pe pajistea de picnic si odihna in lungul lor drum spre miazanoapte.





















  

marți, 29 ianuarie 2013

CUCUL (1) - Cuculus canorus
















    






       Venirea definitiva a primaverii e pecetluita in fiecare an de silaba melodioasa a cucului. "Cu-cu", "cu-cu!", un sunet limpede si patrunzator - si stii deja ca padurea e inverzita, iarba sclipeste de flori si fluturi.

     
       Multe povestioare si superstitii sunt legate de acest cantec familiar. Ori legate de ani de trai bun, de ani pana la casatorie ori, mai nou, legate de ...portofel. Se spune ca e bine sa te prinda cantatul cucului cu bani in buzunar si atunci trebuie sa pui repede mana pe portofel si sa-l scuturi de cateva ori. In ce scop? desigur, ca sa ploua cu bani in anul respectiv...Dar astea sunt mai mult observatii despre mentalitatea oamenilor decat despre pasare.
       Exista si legende si povesti mai vechi despre cuc si leitmotivul acestora este singuratatea cucului.Cucul s-ar fi pierdut de fratele lui geaman, de pereche sau de semeni si ii striga pe nume neincetat.
       Cucul a fost perceput ca o pasare stinghera, singuratica. Un burlac inrait si o independenta pe stil modern, fara grija de cuib si pui. Intr-adevar e binecunoscut faptul ca aceasta pasare e singura faptura inaripata de la noi care isi pune ouale in alte cuiburi si isi da puii "in plasament" altor specii. Nu voi face referiri pe larg la acest aspect intrucat niciodata nu am avut sansa sa observ personal ceva legat de depunerea si clocirea oualor. Nici pui de cuc nu am vazut.
       Ce am vazut interesant a fost "Dealul cu cuci".
      Era o calatorie de primavara in Valea Muresului, acolo unde dealuri nesfarsite aluneca in trepte spre malurile marelui rau.



Unele din aceste inaltimi poarta ruine romantice de cetate.



Alteori sunt imblanzite de oameni si indeletniciri ancestrale. Turme de  oi , roiuri de albine, se instapanesc printre pajisti, vii si tufisuri scunde.



   Urcam pe un astfel de deal pe o vreme de moina. Nori josi ascundeau varfurile dealurilor, mai ieseau si raze de soare insa mai mult turna de sus cu stropi marunti. In zari, prin tufisuri se observau zborurile scurte ale unor pasari ce pareau a fi un fel de vinderei.
    Am auzit deodata langa mine un strigat ragusit, infundat, gros, de nerecunoscut - "cu-cu", "cu-cu"...Nu stiu de ce, auzit de-aproape , cantecul avea cu totul alta sonoritate decat cea limpede ce ne vine  dinspre padure.Am inceput sa caut cu ochii si am vazut un cuc zburand la cativa zeci de metri in urma. Cu mare surprindere am realizat ca siluetele acelea ce se zareau prin aburii ploii erau o multime de cuci si nu vinderei sau altceva. In raza mea vizuala, fara sa fac vreo miscare, am numarat vreo 7. Se "jucau", se urmareau intre ei prin tufisurile scunde. Nu stiu ce faceau acolo atatia cuci laolalta. Poate erau ritualuri de imperechere, nunti si logodne de cuci. Poate era un mic grup proaspat sosit din migratie si faceau un popas inainte de a ajunge la alte taramuri cu adevarat ale lor. Dupa cum pareau sa interactioneze si sa se caute unul pe celalalt parea un ritual de construire a perechilor. Oricum m-a mirat numarul mare de cuci pe acel deal deschis in bataia vantului si a ploii.
       Pozele sunt facute de la o distanta destul de mare.Degeaba incercam sa ma apropii de doua exemplare (o pereche?) mai la indemana mea. Oricati pasi as fi facut spre ei imediat ce incalcam "distanta regulamentara" zburau mai in spate, pe alt tufis.
       A fost ceva de neuitat. Macesi si porumbari cu cuci jucausi ma inconjurau din toate punctele cardinale, o amintire deosebit de frumoasa.





















  Iunie 2014, 














30 august 2015, Oltenia










6 septembrie 2015, acelasi cuc fotografiat cu o saptamana in urma, in aceeasi locatie, nu plecase inca.

Mai 2016,











28.04.2017